Luca 8, 22-25
"Și într-una din zile a intrat în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Și s-a lăsat pe lac o furtună de vânt, și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Și, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim. Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și-L ascultă? "
Citind fragmentul postat in aceasta seara pe acest thread , gandul ma duce la "strigatele" noastre zilnice , sau aproape zilnice , catre Dumnezeu , atunci cand suntem in necaz si in deriva in viata , si suntem parasiti de toti si de toate , si strigam aproape identic :"Învățătorule, Învățătorule, pierim.. ."Catre cine sa ne indreptam in marile necazuri si ispite si cui sa cerem ajutor in neputinita noastra , decat Bunului Dumnezeu , care ne iarta , si ne iarta , si iar ne iarta cu toata slaba noastra credinta !
El spune in fragmentul de mai sus:"Unde este credința voastră?" . Ne amintim de El mai cu seama atunci cand boala ne loveste , cand necazurile ne cuprind si strigam in disperare :"Învățătorule, Învățătorule, pierim.. ."
Doamne ai mila de noi si vezi neputinta noasra !
Doamne ajuta !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|