Uneori ne facem partasi la pacate straine si nu ne dam seama. E adavarat ca ,,X" ne spune un cuvant, dar poate ca atitudinea noastra i-a provocat aceasta reactie. De asemenea se poate ca in momentul respectiv cineva sa fie ispitit de vrajmasul omenirii sa se poarte intr-un anumit mod cu noi. Ce vina aveau detinutii din inchisorile comuniste? Si totusi cum s-au purtat calaii cu ei? Dar care a fost solutia supravietuirii? Iertarea. Cand conflictele sunt mici, vine cel rau si le amplifica. Dar oricat le-ar amplifica, suferintele noastre nu pot fi comparate cu cele ale detinutilor din inchisorile comuniste. Si totusi, ei au iertat si si-au sfintit trupurile si sufletele.

Crestinul are un singur dusman: diavolul. Apoi, daca se lasa influentat de catre acesta, ajunge el insusi dusman al mantuirii sale spre tristetea ingerului pazitor si spre bucuria celor rai.

Daca Dumnezeu e pe primul loc si apoi credinta ortodoxa, atunci e bine. Daca pe primul loc e orgoliul nostru de crestini, atunci ceva scartaie. Iar cand orgoliile se ciocnesc, sar scantei, e incendiu si trebuie chemati pompierii!

Daca Dumnezeu e pe primul loc, nu vom cauta sa fim pe placul lumii. Vom spune adevarul intr-o forma care sa nu deranjeze, ca sa nu ne facem partasi la pacate straine, dar il vom spune. Daca putem gresi cantand cu mandrie cantari duhovnicesti, putem foarte bine sa gresim si marturisind adevarul cu o mandrie care nu zideste.

Cu cei care Ii gresesc lui Hristos trebuie sa fim intransigenti, iar cu cei care ne gresesc noua personal putem sa fim mai iertatori, caci asa ne invata Sfintii Parinti.

Parintele Paisie de la Sihla spunea despre cei care-l suparau pe el, personal: ,,Dumnezeu l-a trimis pe acela sa ma smereasca.''


<<"Iubiti pe cei ce va prigonesc" a poruncit Hristos, iar voi Sfintilor cuvantul Lui intocmai l-ati implinit, ca la Targu Ocna in noaptea Nasterii Domnului un preot muribund a cerut sa fie dus la cel care cumplit il chinuise, si mangaindu-l cu blandete i-a spus: "Te iert din toata inima si cred ca Hristos, Care-i mai bun decat noi, te va ierta si El". Iar acela, caindu-se, cu lacrimi s-a marturisit, si in aceeasi noapte amandoi la Domnul cu pace au plecat, iar noi minunandu-ne de puterea dragostei va laudam zicand:
Bucurati-va, urmatori ai poruncilor dumnezeiesti.
Bucurati-va, ravnitori ai maririi ceresti.
Bucurati-va, ca Rugaciunea lui Iisus ati primit.
Bucurati-va, ca darul Duhului Sfant v-a umbrit,
Bucurati-va, ca Evanghelia v-a fost indreptar,
Bucurati-va, c-ati aflat luminare si har.
Bucurati-va, ca soare intre voi a stralucit.
Bucurati-va, ca "sfantul inchisorilor" l-ati numit.
Bucurati-va, ca a odraslit din durere si chin.
Bucurati-va, ca sufletul i-a fost alb ca un crin.
Bucurati-va, ca in mormant nestiut l-au zvarlit.
Bucurati-va, ca cerul in giulgiu de nea l-a invelit.
Bucurati-va, Sfintilor Marturisitori, care in temnita Golgota neamului romanesc ati suit!>>
Sursa:

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ori-67112.html