Din pacate exista o continuare in ceea ce nu ar trebui sa facem, care ar putea intra in categoria furtul din buzunarul darnic a lui Dumnezeu care se cheama mantuire. Furtul caciulii de pe capul propriu este deja ceva caracteristic poporului roman. Din pacate. Nu prea vreau sa fac referire direct la persoane, cat la gesturi total nefiresti unui crestin ortodox care are si pretentia ca este practicant. Altfel este un diletant care ii place sa se afle intr-o treaba, din nou din ce in ce mai specific ramanilor. Intre cei din Italia care sunt expulzati si noi cei din Romania diferenta este doar de locatie. Nici macar patronii nu pot fi diferiti.
Furtul se intinde ca o plaga calduta pentru cel care se autocompatimeste spunand ca viata e grea si scumpa. Da, dar spun din nou cuvintele Mantuitorului:"... celui ce nu are i se va lua si ce are."
In loc sa ne bucuram de locul nostru de munca, facem tot ce putem ca umilele noastre probleme personale sa le rezolvam la servici. Inca odata spun: nu-l pun in discutie nici pe patron si nici persoana in sine, ci gestul pur crestinesc sau necrestin. Nici nu mai intreb unde este demnitatea de ortodox pentru ca sunt dezamagit, nu de faptul ca pacatul e facut, pentru ca Iisus a venit sa vindece pe cei pacatosi, ci pentru ca nici macar nu e recunoscut. Iisus nu ne cere sa fim fara de pacat la judecata, ne cere sa fim in incercare de a iesi din el. Iisus fiind fara de pacat a omorat moartea, altfel omul ajungea tot in iad si acum, fara drept de apel si ne-a arat calea pe care noi putem ajunge in rai. Micile noastra ciubucuri nu sunt deloc justificabile in fata Celui de sus. Ne smerim in umila noastra existenta spunand cu ochii in sus: Doamne macar in primul cer sa ajung. Dar si acolo nu se intra decat printre diavolii cu zapisele pacatelor noastre in mana.
A da a Cezarului ce e a Cezarului, nu a fost o constatare sau o sclipire de geniu de a iesi din incurcatura a lui Iisus. A fost o porunca, pe care biserica ortodoxa a intarit-o prin canoane.
Ce nu dam ce e a Cezarului?
Va dau acum motiv sa imi dati in cap, lucru pentru care va multumesc si imi intareste convingerea ca ceva tot se prinde de noi.
Respectarea regulilor de circulatie este darea catre Cezar. Este demnitatea sufletului in fata omului vechi care se lupta cu constiinta prin care vorbeste Dumnezeu (Sf. Teofan Zavoratul, pentru conformitate). Razboiul dintre omul vechi si cel nou, aceasta este lupta noastra in primul rand, nu cu protestantii. Ei ne rad in nas de fariseismul nostru (raportul dintre ce spui si ce faci din ce spui), caci la ei ce spun aia si fac, adica nimic. Pierdere de vreme.
Urcam in autobuze, bilet ce rost mai are ca oricum nu vine. Mie nu imi trebuie pomana asta. Dumnezeu este sus si imi da absolut tot ce am nevoie, iar el vazand cinstea noastra nu ramane dator. Sfantul Duh e Duhul adevarului si a dreptatii. Este pacatul de moarte orice se face impotriva adevarului, cinstei si dreptatii.
Dorim Mantuire, asta ne va da Dumnezeu daca nu ne intoarcem impotriva Cuvantului Lui.
Asta e adevarata teologie a omului care lupta pentru existenta.
Imi pare bine ca m-ati vazut pe mine in randurile de mai de sus si nu pe voi. Imi dau seama cat de in urma am ramas la capitolui cinste.
Dumnezeu sa ne ajute si ne miluiasca.
|