[andreicosmovici]

În prealabil postat de ovidiu b.

Am cerut şi eu adminului să urmărească istoricul topicului. Atunci topicul era pe la pagina 70. Apoi am mai trimis un mesaj, topicul era pe la pagina 90. Ori nu a reuşit să citească încă mesajele, ori...

ps: nu strică sa trimiţi un mesaj.

Scuze, dar nu stiam ca exista practica inchiderii unui topic. In cazul de faţă se impune aşa ceva? Pe ce criterii? Oricum, după părerea mea, dacă mă uit la efervescenţa intervenţiilor, nu pare să fie un topic părăsit în mod natural, care să aibă nevoie doar de o lovitură de graţie. Aştept păreri.

Profit de ocazie să reaşez discuţia pe făgaşul iniţial, inserând totuşi aspecte foarte interesante, lansate de fiecare dintre voi de-a lungul paginilor anterioare. Eu sunt căsătorit, am doi copii (momentan, fiindcă dorim mai mulţi). Fiind romano-catolic, practic metoda naturală de reglare a concepţiei, adică ne abţinem în perioadele oprite (de biserică, de diverse contexe), şi avem relaţii conjugale atunci când dorim să avem copii, sau când nu dorim să avem copii (nu putem, de fapt, şi atunci ne folosim de perioadele de infertilitate din cadrul ciclului), dar dorim totuşi să exprimăm iubirea conjugală şi în mod intim. Nefiind siguri, chiar dacă folosim metoda naturală, că nu va veni vreun copil, ci fiind conştienţi şi deschişi unui astfel de deznodământ.

În sine, am fost atras de ideea de abstinenţă, şi încerc să o integrez în viaţa mea de creştin. Nu doar la nivelul vieţii intime, ci şi la alte nivele. Dar cu precădere, poate că este şi firesc faptul că acum, la această vârstă, sunt preocupat mai mult de abstinenţa sexuală. În BO este mai pregnantă ideea de abstinenţă decât în BC, de aceea m-am adresat vouă, prin intermediul acestui forum, în aşteptarea unor poziţii pertinente care să explice abstinenţa sexuală.

Aici s-au complicat lucrurile. De fapt, s-au complexificat. Mi-am dat seama că pentru a înţelege rostul abstinenţei, trebuie să discutăm (şi să cunoaştem în final, evident), cum stau lucrurile cu plăcerea, cu starea dinaintea păcatului originar, cu menirea căsătoriei, importanţa harului şi sacramentului. Şi, evident, nu trebuie să uităm că toate acestea trebuie să încercăm să le aplicăm în ziua de astăzi, diferită de cea de ieri. Adică, precauţiile sunt altele.
Cu alte cuvinte, trebuie nişte cunoştinţe teologice destul de temeinice şi riguroase, ca să poţi răspunde cât se poate de complet la chestiunea abstinenţei (fie ea sexuală sau de altă natură).

Eu am pus o întrebare la un moment dat, Dl. Dragomir mi-a raspuns. Fiind ceva important legat de topic, reiau discuţia. Eu am întrebat aşa: de ce a pus Dumnezeu, în cadrul unui ciclu feminin, o perioadă de fertilitate şi una de infertilitate? Ipoteza mea este că a permis acest lucru tocmai pentru ca soţii să poată trăi unirea conjugală în perioada infertilă, chiar şi atunci când, după discernământ autentic, îşi dau seama că nu pot avea chiar atunci un copil. Altfel, dacă s-ar aştepta doar momentele când soţii pot avea copil, punând la mijloc şi perioadele oprite de biserică, se poate ajunge la momente foarte rare de unire conjugală. Ceea ce poate pune sub semnul întrebării rostul însuşi al căsătoriei, în punctul în care se vorbeşte de "remedierea concupiscenţei". Oricum, fără să vorbim de frecvenţă - ca să nu intrăm prea adânc în subiect, deşi nu consider că este ofensator -, soţii cred că sunt în general de acord că o frecvenţă mai rară poate să creeze tensiuni în cuplu, pe când o frecvenţă mai deasă poate să unească mai mult pe cei doi. Evident, există tot felul de alte condiţii complementare,atât pentru un caz, cât şi pentru celălalt. Şi evident, per se, actul sexual nu este cel care ţine un cuplu, în final. Plecăm de la aceste ipoteze.