Multumim, Cristian, pentru un raspuns atat de documentat. Se pare ca noi nu prea cunoastem adevarul legat de fiinta omeneasca si de aceea ne permitem sa formulam pareri dupa bunul nostru plac, ceea ce e gresit, evident.

Nu are nimeni motiv sa se supare la aflarea adevarului, caci nu noi suntem Creatorul; noi doar ne-am nascut, primind viata in dar, si trebuie sa o traim dupa cum cu dragoste ne invata Dumnezeu, spre binele nostru si al urmasilor nostri. Stie El ca suntem pacatosi, dar macar sa constientizam si noi; nu numai ca suntem, dar si din ce motiv suntem pacatosi. Nici unul dintre noi nu poate fi fara de pacate, din cauza trupului de carne, care ne trage in jos; dar cu totii putem sa scoatem la lumina pacatele, spovedindu-le, si prin mila Domnului, mantuidu-ne.

Dar daca facem pacate si totodata le aprobam, e de rau; lucru usor de facut, daca nu ne-am instruit in acest sens. Din pacate nu ajunge propria constiinta, nici increderea in noi insine, ca sa ne tinem departe de pacate, ci trebuie sa ne inspiram de la cei, care s-au sfintit si indumnezeit, ajungand sa il vada pe Dumnezeu si vorbind astfel din stiute, adica sfintii.

Este totusi ciudat, ca unii, care in rest pastreaza o oarecare distanta, se trezesc fix in momentul in care sunt aduse ca marturie si spre invatatura textele scrise de Sfintii Parinti. Acestea ii tulbura tare. Oare de ce, avand in vedere ca textele respective sunt luate chiar de pe acest site? Indiferent de aceste reactii ciudate, avem totusi dreptul sa discutam intre noi in termenii dreptei credinte. Ca inca nu a venit vremea cand acest lucru ni se va interzice. Sau a venit?!?