[Este păcat să bei? Există păcatul beției? Chiar este dăunător? Poate fi alcoolul un zid în relația cu Dumnezeu? Ce este alcoolismul? Ce spune Sfânta Scriptură despre alcool? În primul rând, trebuie să facem câteva precizări, și anume că alcoolul în sine nu este ceva necurat în fața lui Dumnezeu. Primul cultivator al viței de vie ne este prezentat în Sfânta Scriptură. În capitolul al 9-lea din cartea Facerii ni se spune că dreptul Noe, după potop, a sădit vie, a băut vin și s-a îmbătat, necunoscând efectul vinului. Dumnezeu este Creatorul viței de vie, al cerealelor și pomilor fructiferi, din care se extrag și se fac diferitele băuturi alcoolice. În Sfânta Scriptură se spune: „vinul veselește inima omului” (Psalmul 102;16). De asemenea, Biblia nu condamnă consumul moderat al acestora (Deuteronom 14;26, Matei 11;19). Potrivit învățăturii din Sfânta Scriptură, mâncarea și băutura sunt conforme cu legile morale când omul ține în ele o măsură dreaptă și prielnică sănătății, când nu mănâncă și nu bea spre plăcerea pântecelui, ci spre menținerea vieții. Este binecunoscuta și minunea prefacerii apei în vin săvârșită de Mântuitorul Hristos la nunta din Cana Galileii (Ioan 2;1-10), cat și cuvintele adresate de Sfântul Apostol Pavel lui Timotei: „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (1Timotei 5;23). Deci Dumnezeu condamnă nu consumul de vin, ci excesul de alcool, beția. Despre bețivi Sfânta Scriptură spune că nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (Proverbe 20;1, 1 Corinteni 6;10, Efeseni 5;18).
Totuși trebuie să evităm consumul de alcool dacă acesta, cu toate că este consumat în cantități mici, este băut cu regularitate, de pildă în fiecare zi, și astfel se creează dependență și acest obicei pune stăpânire pe noi: „Toate îmi sunt îngăduite... dar nu mă voi lăsa biruit de ceva”, spune Sfântul Apostol Pavel (1 Corinteni 6;12). Pe lângă toate acestea, bineînțeles că un om cu frică de Dumnezeu nu va încerca să vadă până la ce limite poate bea și totuși să nu se îmbete, căci el nu-și permite să se joace cu mintea și cu trupul lui, sau dacă împrejurarea în care consumă băuturi alcoolice, (vin, bere, țuică sau altele) ar poticni pe alții, atunci creștinul trebuie să se abțină: „Bine este să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticnește, se smintește sau slăbește în credință” (Romani 14;21). O, vai de ei, săracii, că și în Săptămâna Mare i-am văzut beț turtă și chiar și la biserică, la Prohodul Domnului și la Înviere i-a adus dracul cel bețiv, spre a face scârbă și tulburare creștinilor din biserică! Plânge îngerul păzitor depărtându-se de bețiv, iar dracul se veselește căci cu nimeni nu poate face lucrările lui cele rele mai mult decât cu cel beat. Ce înfricoșător și demonic lucru este când, pe la orele 7 dimineața când merg la biserică, aceasta e goală până pe la 8,30, dar cârciumile sunt pline și ies unii din ele, pe șapte cărări!
Deci alcoolul, ca alte lucruri, poate fi dăunător sau bun, depinde cum este folosit, el poate fi folosit ca medicament, precum a grăit Sfântul Apostol Pavel către Timotei „De acum nu bea numai apă, ci folosește puțin vin, pentru stomacul tău și pentru desele tale slăbiciuni” (1 Timotei 5;23), sau poate fi ucigătorul nostru. În cantitate mică este de folos alcoolul, mai ales vinul, după cum am văzut, dar în cantitate mare este dăunător. Aceasta este asemenea oricărui medicament: luat în cantitate mică, are efect tămăduitor, dar în cantitate mare poate chiar să ucidă (a se vedea capitolul „Alcoolismul din punctul de vedere al medicinei” din acest articol). Însă alcoolul îl poate face pe om, neom, ducându-l la îmbolnăvirea sistemului nervos, distrugerea celulei nervoase, tulburări psihice și fizice, distrugerea ficatului, el mai aduce dezechilibru, confuzie, pierderea controlului, depresie și un respect de sine scăzut, depersonalizare sau deformarea personalității, maturizare frânată, vinovăție și rușine, regrete, izolare și disperare, afectându-l pe om în întregime, adică din punct de vedere spiritual, psihic, afectiv și fizic; de aceea Sfânta Scriptură descrie în Pildele lui Solomon efectele beției când spune: ,,Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristați? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roșu, cum scânteiază în cupă și cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un șarpe mușcă și ca o viperă împroașcă venin. Dacă ochii tăi vor privi la femei străine și gura ta va grăi lucruri meșteșugite, vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg.” (Pildele lui Solomon 23;29-35). Observăm din acest text că beția mușcă ca un șarpe, dar ea nu-l afectează doar pe bețiv sau pe alcoolic, ci și pe cei din jurul lui. Căci câte familii nu s-au destrămat din cauza alcoolului? Câtă violență și crime din cauza lui? Câte accidente rutiere s-au întâmplat din cauza lui? Câți nu au sărăcit și au pierdut chiar și casele din pricina alcoolului? Aceste vremuri pe care le trăim, prin mass-media, ne prezintă realitatea cea hidoasă a alcoolismului. Înaintea multor păcate mari ca: uciderea, desfrânarea, bătaia, tâlhăria, cearta, este prezent abuzul de alcool, este prezent unul din cele 7 păcate de moarte, lăcomia la consumul de alcool. De aceea Sfântul Apostol Pavel zice: „Nu va amăgiți: nici desfrânații,... nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6;10).
Bețivul face din patima sa scopul vieții lui. Nu mai trăiește ca să împlinească scopul vieții lui pe pământ care este mântuirea sufletului, ci devine precum în acea pildă, care spune că bețivul este întâi ca leul, apoi după ce mai bea, ca maimuța, apoi ca porcul! așa se face că această patimă, acest înfricoșător păcat, ne aduce în starea de vrăjmășie cu Dumnezeu, deoarece El este sfânt și ne cheamă și pe noi să fim părtași la sfințenia Sa; de aceea primim îndemnul: ,,fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, căci scris este: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1;15-16). Iar a fi sfinți înseamnă a fi curați din punct de vedere spiritual și fizic și a trăi o viață după poruncile lui Dumnezeu, și nu ca robi ai unor patimi. Astfel, beția este un păcat, care ne desparte de Dumnezeu, Care este izvorul sfințeniei, căci prima poruncă din Sfânta Scriptură este: ,,Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toata inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.” (Matei 22;37-38). Dar cum poate cineva să-L iubească și să-L slujească pe Dumnezeu cu „tot cugetul”, când alcoolul are efect direct asupra minții, făcându-l pe om să nu mai aibă control?! Nu degeaba Biblia spune în cartea proorocului Osea următoarele: ,,Desfrânarea, vinul și mustul dau curaj inimii” (Osea 4;11). Astfel capacitatea de a judeca, de a chibzui, de a avea stăpânire de sine și alte funcții importante sunt afectate serios. De aceea, întreabă-te în mod serios: Oare dorești să faci din beție un zid între tine și Dumnezeu? Dorești să fi la nesfârșit rob acestei patimi? Nu uita că acest stăpân, alcoolul, este foarte crud, deoarece te duce la o ruinare a sănătății fizice, conducând la diferite boli. Vrei să te supui acestui stăpân distrugător, sau unui Stăpân iubitor de oameni? Nu uita că Dumnezeu este iubire (1 Ioan 4;8) și dorește ceea ce este cel mai bine pentru tine, dorește fericirea ta (Isaia 48;17-18), nu vrea moartea păcătosului, ci „voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină”(1 Timotei 2;4).
Beția face fricos pe cel viteaz, desfrânat pe cel înfrânat, ucide chibzuința și orbește mintea. Cu adevărat bețivului i se pot aplica cuvintele Psalmistului David: „Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte și s-a asemănat lor.” (Psalmul 48;21). Băutura distruge trupul. Față de trupurile noastre avem datoria de ale îngriji: „Căci nimeni vreodată nu și-a urât trupul său, ci fiecare îl hrănește și îl încălzește” (Efeseni 5;29) pentru că este „templu al Duhului Sfânt” (1 Corinteni 6;19), spune Sfântul Apostol Pavel. Ce poruncă iubitoare! De asemenea, când Creatorul i-a creat pe oameni, i-a „încununat cu slavă și cinste” (Psalmul 8;5). Oare nu este timpul să aduci cinstea, slavă și sfințenia în viața ta, având o viața echilibrată, fără păcatele mari care se numesc patimi sau vicii? Nu e timpul să împlinești cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (1 Corinteni 6;20)?
Am scris până aici despre această patimă și voi continua, deși îmi dau seama că e că și cum aș fi scris pentru niște orbi.Cam în stadiul acesta se află alcoolicii. Dacă cel care se îmbată înnebunește, chiorăște și surzește, ce folos să-i mai dai sfaturi?