Aş completa această idee cu un cuvânt mai lung al Părintelui Arsenie Boca:

Noi nu mai suntem sub împărăţia legii vechi, ci în împărăţia harului câştigat nouă de Mântuitorul Hristos ca să ne mântuim; dar dacă nepriceputul de om se ţine împotriva lui Hristos, de dragul fărădelegilor, cade din har sub lege, şi aşa atârnă asupra lui pedeapsa cu moarte năprasnică, ce se împlineşte prin războaie şi nenorociri, întocmai cum scrie la lege.

Iar dacă, în loc de îndreptare pentru care ne dă Dumnezeu oarecare vreme de răgaz, noi totuşi ne îndărătnicim cu mintea împotriva voinţei lui Dumnezeu, se întâmplă că, plinind măsura fărădelegilor, cade sabia şi se împlântă în capul care nu mai are minte.

Orbia răutăţii, stand de-a pururi împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă. Inima înfrântă şi smerită însă, Dumnezeu nu o va urgisi. De aceea înfruntând mândria, a zis că vameşii şi păcătoasele vor lua-o înaintea "drepţilor", în împărăţia Cerurilor, şi că se face bucurie în Ceruri pentru un păcătos ce se întoarce.

Ceea ce urmăreşte Dumnezeu în 'tot chipul e mântuirea sau întoarcerea noastră duhovnicească spre El şi Acasă, chiar dacă mai rămânem şi în viaţa aceasta. Oamenii însă legaţi în neştiinţă, scurţi la minte şi slabi în credinţă urmăresc viaţa pământească şi toată mâhnirea lor e pentru trupuri. (înţelepciunea lui Isus Sirah)

Această întoarcere urmăreşte Dumnezeu să ne-o câştige, însă nu poate, dacă nu ne învoim şi noi. De aceea ne poartă pe tot felul de căi şi ne cheamă cu tot felul de surle şi, dacă trebuie, ne grăieşte şi cu tunul.