Aşa este. Din păcate, ne luptăm cu influenţa catolică fără să ne dăm seama că suntem demult contaminaţi de spiritul ei scolastic, sistematizant. Ceea ce fac teologii neopatristici, încercând o întoarcere la o înţelegere mai apropiată de teologia primelor veacuri nu convine, îi irită sau îi sperie pe cei care caută în religie certitudini, norme, sistem, siguranţă. Iar teama asta de a ne deschide infinitului dumnezeiesc al tainei, către care ne cheamă ortodoxia, este, de fapt, o neputinţă de a ne încrede cu totul în Dumnezeu, de a gusta, aici şi acum, din tainele Sale necuprinse.
De aceea ne batem inclusiv în catehisme, unii preferându-l pe cel sistematizant, scolastic, alţii pe cel care încearcă o abordare mai generoasă, mai profundă, mai conformă cu felul în care erau înţelese cele ale credinţei în Biserica de dinainte de schismă.
Acest din urmă catehism, „Viu este Dumnezeu”, a fost reeditat de editura Reîntregirea şi poate fi găsit aici.