Ce vezi tu acolo care sa justifice evaluarea ta ca "m-am luat de altcineva"? Faptul ca am marturisit buna dispozitie provocata de un text pur si simplu amuzant pentru mine, inseamna ca "m-am luat"? Cum de vezi peste tot conflicte si rautate? Ce inima ai, omule, ce razboi porti acolo de il tot proiectezi in jur?
Continutul, mesajul transmis mai departe, ideile si sentimentele oferite interlocutorului in postarea mea, oare nu meritau sa le remarci? Ca doar am scris ceva anume, si nu despre gandacii de bucatarie sau despre fotbal.
Am scris acolo facind un efort sa culeg si sa ofer ceva de folos, pe o tema importanta in Biserica. Altfel nu scriam.
Redescopar cum nu putem lua un cuvant de la altul decat atunci cand ne sunt confirmate prejudecatile. Orice difera de mica lume de credinte personale, e deja rejectat cu violenta. Spaima mare! Alteritate in dialog, zero, ca imediat ce apare un cuvant cat de diferit de al nostru devenim speriati, suspiciosi si violenti. Si denuntam ecumenismul, erezia, nebunia si multe altele (care de fapt ne chinuiesc pe noi, ne bantuie imaginatia, obsesional). Cat de speriat si mizantrop trebuie sa fie un om daca se comporta asa...
Vorbeam acolo despre lucruri care conteaza in viata crestinului. Nu ma tineam de baliverne, nu ironizam, nu cultivam erezii, nu faceam decat sa pun un text care mi se parea folositor, eventual prilej pentru un dialog rodnic, cata vreme zicem ca ne ocupam cu cele crestinesti. Dar ai si sarit, ca si doamna respectiva, cu tafna si proteste, foarte repede jigniti si raniti in amorul propriu. Pentru ce? Unde e ofensa ori dezonoarea acolo?
Asadar, cum de te-ai oprit, cu inima rautacioasa, la un pasaj care nu e jignitor decat pentru mandria si narcisismul omului trufas?

In fine, sunt de acord ca nu prea avem ce ne spune. Poate altadata, Domnul stie...
Toate cele bune, Dumnezeu sa ne miluiasca!