Imi pare rau ca plutesti in deriva visurilor tale care te-au inchis intr-un turn.
De acolo din dosul peretilor unde te-ai autoclaustrat iti imaginezi in fel si chip despre unul, despre altul.
Si spui tot felul de aiureli, convins ca ceea ce iti imaginezi tu despre cugetul altuia, ar fi si adevarat.
Nu reusesti sa constientizezi un lucru elementar: una e cum iti reprezinti tu cugetul altui om, alta e cugetul omului in realitatea lui.
Apoi mai ai si rautatea/lipsa de onestitate sa atribui semenilor (care ti-au marturisit cu onestitate cum vad ei lucrurile, in mod repetat) insusiri si intentii pe care acestia nu le au sub nici o forma. Spui despre mine (cum ai spus de zeci de ori si despre altii tot felul de calomnii) ca:
a) te-am considerat ortodoxist impietrit deoarece nu accepti evolutionismul;
b) nu am fost deranjat cand ai fost atacat de Mihai.

Vezi daca te grabesti sa interpretezi? Vezi daca visezi si rastalmacesti? Vezi cum atribui semenilor insusiri pe care nu le au? Vezi cum etichetezi si judeci stramb? Vezi cum bagi omul in rahat doar pentru ca esti mult prea preocupat de infaibilitatea ta (te tot citezi, te ingrijesti teribil sa ramai imaculat in imaginea pe care ti-o tot ridici de unul singur pe forum).
Infantilisme si microbi suparatori.

Ca sa inchei in sfarsit tarasenia asta iti mai spun inca o data, pentru ultima data:

a) te consider ortodoxist impietrit pentru ca mi-am dat seama, din postarile tale, care iti este atitudinea de baza, pozitia fundamentala de viata. Ranile tale afective, pentru care cu nici un chip nu ma pot bucura (compatimesc pe tot omul ranit), te-au lasat prizonierul trist al unor nesfarsite lucraturi mentaliste, reci precum piatra si fara urma de caldura umana. Asa te-ai aratat pe forum: sec si fara dragoste. Fad si multprea preocupat de justetea cognitiilor tale adeseori superficiale si livresti. Cu o cultura care se invarte obsesiv in jurul catehismului de 2 lei din pangare. Cu o daruire de sine cvasi-nula. Pentru ca nu ai inima de daruit, ci doar trambitezi pozitii oficiale si ideologii sterile.
Cat priveste evolutionismul, asta e treaba de meseriasi, iar pe mine nu ma intereseaza sa o amestec cu Biserica. Evolutionismul isi vede de teoriile lui, Biserica de Traditia si adaptarile Ei, solicitata din greu de vremurile acestea.
Doar tu le tot confrunti, tot faci valuri si mentii dispute de dragul disputelor. Si te arati dispretuitor fata de ipotezele si teoriile stiintifice, crezind ca prin aceasta esti un bun ortodox. Din pacate esti doar un strain de lumea civilizata si ramai un ortodoxist fanatic si incuiat la minte si la inima. Arogant din disperare si tristete. Imi e mila de tine, cu adevarat. Dar e alegerea ta sa continui asa.

b) m-a deranjat cand Mihai te ataca. M-a deranjat pentru ca tonul si continutul lui era batjocoritor. Chiar am vrut sa intervin. Insa mi-am zis ca iti prieste o oglinda, ca sa simti si tu pe pielea ta ce ai facut cu altii, inclusiv cu Mihai, mai anul trecut.
Dar nu te-ai folosit de atacurile lui Mihai si de ironia lui. Ci dimpotriva, ti-ai intarit inca si mai mult mandria si schema de raspuns infantil. Ai fi putut alege sa raspunzi, in cele din urma, cu o forma sau alta de afectiune (sunt sigur ca Mihai ar fi apreciat, intrucat se vede de la o posta ca nu e un om rau intentionat insa e satul de aerele tale de dogmatist agresiv si e hotarat sa te puna la punct). Dar nu ai afectiune de impartasit. Din nenorocire.

Ti s-a nazarit tie ca ai de aparat Ortodoxia. Si ai luat batele si rigorismul, crezind ca Ortodoxia are nevoie de gorile. Te-ai asociat cu inca unul-doi suferinzi ca si tine si ati pornit un razboi tribal impotriva celor care veneau aici cu naive flori de camp...
Nu ai aflat ca Ortodoxia nu are nevoie de uslasi, ci de oameni gingasi, informati si calzi. Asa cum au fost si inca sunt toti sfintii. De oameni care ofera din bogatia lor, cu bucurie.

Poate te-o lumina Dumnezeu, pana intr-un sfarsit!... Sau mai bine zis poate vei ridica singur ochii din beciul unde privesti si te vei lasa luminat, incalzit, oblojit...
Treaba ta. Pe mine m-ai necajit destul, intrucat mereu ma doare cand vad cum isi alege omul, singur si nesilit de nimeni, cele mai proaste pozitii si respinge darul de nespus al Dumnezeirii... Si cand spun asta ma includ si pe mine printre nepriceputi si rebeli, desigur, cu innoita amaraciune.