Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Am invatat cu anii ca aparatorii cei mari razboinici ai abstinentei si postului sunt, de fapt, cei mai pofticiosi si libidinosi si prefacuti bipezi dintre noi... Impostori penibili, care isi inchipuie ca daca nu ii dam pe fata in mod violent, ne-au si dus de nas. Nu, nu ati pacalit pe nimeni, farisei fatarnici! etc.
|
Intrucat discutia despre placere a inceput de la cuvintele Sf. Antonie cel Mare, mai aduc aici unele intelepciuni lasate de acest sfant al pustiei:
" Sa nu zica cineva ca este cu neputinta omului sa ajunga la viata cea virtuoasa, ci numai aceasta nu e usor, cu toate ca nici cei ce au dobandit-o nu sunt pe deplin lamuriti asupra acestui lucru. De viata virtuoasa se impartasesc toti oamenii cuviosi, precum si cei cu minte iubitoare de Dumnezeu. Caci mintea cea de rând este lumeasca si schimbacioasa, rasarind si ganduri bune, si rele, ba si firea si-o schimba, aplecandu-se spre cele trupesti. Mintea cea iubitoare de de Dumnezeu insa pedepseste pacatul, care se naste in oameni cu voia lor, in urma trandaviei.
Cei prosti si neiscusiti iau in râs cuvintele si nu vor sa le asculte daca acestea mustra nepriceperea lor, ci vor ca toti sa fie intru toate asemenea lor. La fel si cei desfrânatise silesc sa-i arate pe ceilalti toti mai rai decat dansii, socotind sa vaneze pe seama lor nevinovatia, din pricina multimii relelor. Daca intr-un suflet slab se afla pacatele acestea: desfrânarea, mandria, lacomia nesaturata, mania, neastâmpararea limbii, furia, uciderea, tanguirea, pizma, pofta, rapirea, durerea, minciuna, placerea, lenea, intristarea, frica, boala, ura, invinuirea, neputinta, ratacirea, nestiinta, inselarea si uitarea de Dumnezeu, sufletul acela se intineaza si se pierde. Caci prin acestea si prin cele asemenea acestora se osandeste sarmanul suflet care s-a despartit pe sine de Dumnezeu." (Filocalia vol.1, pg 14)
Din pacate ma recunosc in fiecare cuvant de ocara si de aceea caut sa ma apropii de Dumnezeu prin adevar. Si tot Sf. Antonie ma ajuta, spunandu-mi ce am de facut:
"Se cuvine ca oamenii sa se nevoiasca, sa-si indrepteze viata si obiceiurile dupa adevar si cuviinta. Caci implinind ei acest lucru, cunosc usor cele dumnezeiesti. Cine cinsteste pe Dumnezeu din toata inima si credinta, pe acela si Dumnezeu il ajuta ca sa-si stapaneasca mania si pofta. Caci pricina a tutturor relelor sunt pofta si mania." (Filocalia vol 1, pg.15)
Sa luam aminte!