Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
(...) monahul e mai îndrăzneț, alegându-și ca partener al iubirii pe însuși Hristos, renunțând la orice mijlocire omenească. Poate de aceea spunea părintele Stăniloae că monahii pot înainta, totuși, mai sus decât mirenii.
|
Cum rămâne atunci cu episodul în care Isus spune: dacă ați făcut aceasta unuia dintre cei mici/bolnavi/sărmani etc, Mie mi-ați făcut-o. Și mai zice ceva, tot Isus: să ne iubim între noi, așa cum El ne-a iubit. Cum rămâne, așadar, cu problema mijlocirii?
M-aș feri să compar monahismul cu căsătoria. Ambele sunt căi către Cristos. Punct. Spune Evanghelia (citez din memorie): să nu se uite cel ce mănâncă la cel ce nu mănâncă. Adică: nu fă comparație. Oricum, chemarea vine de la Dumnezeu, noi nu avem nici un merit, afară de acela de a răspunde chemării lui Dumnezeu.