[glykys]

În prealabil postat de Ekaterina

Sfantul Apostol Toma este cinstit de Biserica pe 6 octombrie. Este cunoscut ca Toma necredinciosul si mai putin ca marturisitor al Invierii Mantuitorului si al dumnezeirii Sale. De ce ii spunem necredinciosul? Pentru ca noi sustinem ca Toma desi afla de la ceilalti Apostoli ca Hristos a inviat: "Am vazut pe Domnul!", adopta atitudinea celui ce nu-i vine sa creada: "Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede" (In. 20, 25).

Pierdem din vedere faptul ca el nu este necredincios in sensul ca refuza sa creada ca Hristos a inviat. El nu se indoieste de acest lucru, ci de faptul ca Hristos Se afla dupa invierea Sa intr-un trup care nu mai poate fi vazut. Sfantul Chiril al Alexandriei afirma ca atunci cand Toma spune: "daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor nu voi crede...", el spune de fapt: "Nu voi crede ca El mai poate fi vazut, de nu voi pune degetul meu in urma cuielor". Asadar, indoielile noastre nu sunt indoielile lui Toma. Nu pot fi de acord cu cei care afirma ca prin indoieli il vom intelege mai bine pe Toma. Dimpotriva, pe Toma il vom intelege mai bine, daca nu ne vom opri din cautarea lui Hristos.
http://www.crestinortodox.ro/editori...or-126440.html

Mie mi-a placut episodul acela cu zidirea palatului imparatului. Mi se pare ca si imparatul seamana putin cu el: vrea sa vada constructia acum, aici:

Dupa obositoare alergari cu bogate intamplari de calatorii, au ajuns in imperiul Indiilor, la imparatul locului. La el, unul pe altul s-au infatisat ca cel mai mester arhitect al unui palat cum nu va fi altul mai mare si mai frumos. Bucuros de a-si fi gasit omul, imparatul ii si arata locul, intr-adevar incantator! Drept plata ii dadu aur mult, cum numai un imparat al aurului putea sa-i dea... Apoi ii hotari ca in cativa ani sa inalte si sa impodobeasca palatul mult dorit...
O, fratilor, aceasta-i minunea cea mare! Dumnezeu prin pronia Sa, ajutase pe ucenicul Sau iubit, pe Apostolul Toma, sa-si implineasca chemarea ce o avea, de a propovedui crestinismul in India. Prin aceasta nevazuta calauzire, el ajunsese sfetnicul unui puternic imparat pagan, si bogat foarte printr-o taina mai presus de fire... De aceea, Sf. Apostol Toma, cu graba isi si incepu misiunea. Mai intai, dupa pilda Celui dintai si a Celui mai mare Arhitect al lumii, Dumnezeu, cauta sa raspandeasca lumina in intreg imperiul sufletesc al lumii pagane de acolo. Si asa propovedui poruncile luminii, care prin adevarul lor, slobozira sufletele cele inlantuite cu pacate... Iar dupa pilda Invatatorului sau, multe suferinti tamadui si, cu aurul ce avea, pe saraci ajuta. Si asa el porni in imperiu ca sa-si tocmeasca mesteri pentru zidirea unei imparatii a credintei, pentru inaltarea unui palat imparatesc in care din nou sa instaleze pe imparatul cel care demult fusese alungat de el, pe urmasul lui Adam.
Totodata se ingrijea si de palatul imparatului, caci dupa cativa ani, precum fusese invoiala, imparatul ii trimise intrebarea, de e gata cu cladirea. Iara el ii raspunse ca mai are acoperisul de lucrat. Si pentru ca imparatul dorea ca boltile sa fie ca si bolta cerului de luminate si impodobite, ii trimise iarasi aur mult si pietre scumpe, pe care mesterul sa le puna la tavane...
Si cu acest bani, Sf. Apostol Toma rascumpara din robie multe suflete, luminandu-le cu soarele credintei celei noi. Si asa apropie cerul cel frumos si vesnic al credintei in Hristos, de sufletul a mii si mii de oameni, ce traiau in salbaticie si intuneric...
In sfarsit, cand imparatul socoti ca totul este aproape gata, merse cu grabire la locul dorit, pentru a curma si zvonul ce se raspandise, ca nimic nu s-a lucrat... Dar acolo, spre uimirea lui de necrezut, gasi iarasi pajistea smaltuita drept covor, orizontul drept pereti si bolta cea cereasca drept acoperis, iar vazduhul ca-ncapere... Peste fire turburat, dadu porunca sa-i caute imediat oriunde pe Toma si pe Avan si aducandu-i legati la el, il intreba pe Toma: “Oare ziditu-mi-ai palatul?” Iara el a zis: “L-am zidit!” Si a zis imparatul: “Atunci sa mergem si sa vedem zidirea ta”. Raspuns-a insa Apostolul: “Nu poti ca acuma sa vezi palatul acela, ci cand din viata aceasta te vei duce, atuncea-l vei vedea, si salasluindu-te in el cu bucurie vei petrece acolo in veci”. Atuncea imparatul si mai mult maniindu-se, socotind ca rade de el, a dat porunca sa-i arunce pe amandoi in cea mai grea temnita, pana ce-i va pedepsi cu chinurile unei groaznice morti.
Si in temnita fiind, Avan ocari pe Apostol, zicand: “Tu si pe mine si pe imparat ai amagit, spunand ca esti iscusit arhitect, iar acum ai pierdut si aurul imparatului si viata mea. Caci iata, pentru tine patimesc si voi muri in chinuri groaznice”... Atuncea Apostolul il mangaie, zicandu-i: “Fii in pace, nu vom muri acuma, ci vom fi liberati, iar imparatul ne va cinsti pentru palatul ce l-am zidit in imparatia cerului”...
Si iata ca in acea noapte se imbolnavi de moarte fratele imparatului. Si chemand pe imparat la patul sau ii zise: “Pentru turburarea ce o ai, si eu m-am turburat grozav, si acuma voi muri”. Si pe data a si murit. Sfasiat de durerea cea din urma, imparatul mai uita de cea dintai,... si asa pedeapsa o amana.
Ingerul Domnului luand sufletul celui mort, il inalta sus in ceruri, purtandu-l in slava cea vesnica. Si pe cand el se desfata cu privirea celor mai stralucite palate ce sclipeau in lumina, ingerul il intreba: “In care din toate acestea vrei sa locuiesti?” Iar sufletul privind spre cel mai frumos palat, a spus: “De mi s-ar da voie sa stau intr-un colt din acest palat, nimic nu mi-ar mai trebui”. Atuncea ingerul i-a spus: “Nu vei putea sa stai in acest palat, caci el este al fratelui tau, pe care l-a zidit Toma streinul, cu aurul ce i s-a dat”. Apoi sufletul a zis: “Doamne, da-mi voie ca sa ma-ntorc in lume si sa rascumpar de la fratele meu acest palat, caci el nu stie de frumusetea lui, si apoi iarasi voi veni aici”. Atunci ingerul a intors sufletul in trup si mortul a inviat. Si desteptandu-se din moarte ca dintr-un somn, el grai astfel catre fratele sau imparatul: “Stiu bine, imparate, ca ma iubesti ca pe fratele tau, stiu ca moartea mea a sfasiat cu durere sufletul tau, si de ti-ar fi fost cu putinta sa ma rascumperi de la moarte ai fi dat chiar jumatate din imparatia ta”. Si el ii raspunse: “Asa este”. Atuncea ii spuse imparatului: “Da-mi palatele tale pe care le-ai zidit in ceruri, si toata bogatia mea de pe pamant sa o iei in locul acelora”. La care imparatul se grabi sa-l intrebe: “De unde am eu palat in ceruri?” Si a zis fratele: “Cu adevarat, ai un palat cum nu stii si nici n-ai vazut candva sub ceriu. Si pe acesta l-a zidit Toma pentru tine; eu l-am vazut si m-am minunat de frumusetea lui, si am dorit sa locuiesc in el, dar nu mi s-a dat voie, spunandu-mi-se ca e al tau. Si de aceea m-am rugat sa-mi dea voie sa viu la tine, sa-l rascumpar, dandu-ti in schimb toate averile mele de pe pamant.” Atuncea imparatul, cu intelepciune ii raspunse: “Iata avem pe langa noi acelasi zidar, si acela poate sa-ti faca la fel astfel de palat in ceruri.” Si acestea zicandu-le imparatul, indata a trimis si a scos din temnita pe Toma. Si alergand in intampinarea Apostolului, si-a cerut iertare. Iar Apostolul multamind pentru toate lui Dumnezeu, ii invata pe amandoi credinta crestina, luminandu-i apoi cu botezul. Si asa imparatul si fratele sau se increstinara...