Reiau articolul lui Adrian Lemeni, care e si doctor in teologie si a facut si o facultate tehnica. S-a ocupat in special de legatura dintre stiinta si ortodoxie.
http://www.crestinortodox.ro/sanatat...ism-72636.html
"Creatia este specifica teologiei, pe cand evolutia este unul din termenii reprezentativi pentru mentalitatea moderna, impus de gandirea stiintifica in diferite domenii. Acest concept a devenit cheia unei adevarate paradigme.
O asemenea viziune parea definitiva, armonioasa, globalizanta. Astfel aceasta teorie se acorda in anii 1970 cu teoria holistica.
O prima critica a acestei teorii vine din observarea unui nou comportament, chiar daca nu exista o explicatie inscrisa in patrimoniul genetic. O alta critica vine din partea biologiei moleculare care a schimbat maniera de a vedea rolul genelor. Genomul nu mai e vazut ca un ansamblu stabilit supus schimbarii prin mutatii, ci genomul insusi este o structura variabila, dinamica. Genomul nu este constituit dintr-o succesiune secventiala de gene limitate, ci este o retea de interactii multiple.
Evolutionismul a depasit granitele unei teorii stiintifice, devenind o adevarata paradigma ce integreaza o viziune asupra lumii. Se poate vorbi de adevarate implicatii religioase ale paradigmei evolutioniste ce depasesc orizontul unei revolutii stiintifice sau culturale. In contemporaneitate asistam la triumful evolutionismului, la atotputernicia lui. Conjugat cu teoria relativitatii a lui Einstein si cu pshianaliza lui Freud, evolutionismul e integrat intr-o megateorie. Civilizatia apuseana a secolului XX a dezvoltat aceasta megateorie, impunand-o la nivelul mentalitatii contemporane si extinzand-o la scara planetara.
Acest text este sugestiv pentru a ne lamuri de orgoliul noii religii ce-l prezinta pe om ca supremul agent al istoriei, inlocuindu-se perspectiva biblica asupra lumii cu una ce implica o credinta intemeiata pe naturalismul evolutionist. Philip Johnson in Defeating Darwinism by Opening Minds (lucrare publicata in 1997 la Illinois) arata ca noua credinta bazata pe evolutionism urma sa devina temei nu doar al stiintei, ci si al guvernarii, legii si moralei. Urma sa fie filosofia religioasa a modernitatii.
Progresele stiintifice din deceniile sapte si opt ale secolului XX au inceput sa ridice numeroase obiectii atotputernicei ideologii evolutioniste prezentate ca unica teorie stiintifica legitima. Prin rezultatele geneticii moleculare, ale embriologiei si ale altor stiinte biologice, evolutionismul era pus in dificultate. Au aparut carti stiintifice ce criticau teoria lui Darwin, printre care amintim Implicatiile evolutiei (1961) de G. A. Kerkut, profesor de fiziologie si biochimie la Unversitatea Southampton in Anglia, si Evolutia organismelor vii (1973) de Pierre Grassé, unul din marii biologi contemporani, fostul presedinte al Academiei Franceze de Stiinte.
Pierre Grassé isi incheia cartea cu urmatoarele cuvinte: "Prin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor indraznete si adesea neintemeiate extrapolari, s-a creat o pseudo-stiinta. Ea prinde radacini in chiar miezul biologiei, facand sa rataceasca numerosi biochimisti si biologi, ce cred in mod sincer ca acuratetea conceptelor fundamentale a fost demonstrata, ceea ce este departe de realitate".