Ceea ce vreau eu să spun, de fapt, este că raţiunea lui Dumnezeu, adică Logosul, este prezentă în toate cele pe care le-a creat. Materia însăşi, în ultimă analiză, se pare că este „nimic”, e lipsită de consistenţă, particulele subatomice se pare că au doar energie, fără masă, aşa cum sunt fotonii (care n-au masă decât în mişcare). Asta face să bănuim (sau să înţelegem) că în ultima ei adâncime materia nu există în sine, fiind o vibraţie energetică, din voia şi raţiunea dumnezeiască (cam aşa ceva spunea Petre Ţuţea).
Această raţiune care face bobul de grâu să încolţească şi spicul să crească, care face ca toate să existe cu ordine şi sens, nu e altceva decât Logosul, Dumnezeu-Cuvântul, prin Care toate s-au făcut.
Nu că El S-ar afla substanţial în cele materiale spun, ci că lumea poartă pecetea raţiunii dumnezeieşti şi prin ea există, creşte, se transformă, devine.
Înţelegând aşa, ne dăm seama că Dumnezeu este mult mai aproape de noi decât ne închipuim de obicei, fiindcă toate prin El există şi în toate este El.