[Eugen7]

În prealabil postat de Mihailc

...renunţat la multe pentru Hristos şi urmăreşti o răsplată pe care o consideri, pe bună dreptate, singurul scop cu adevărat valoros al vieţii: mântuirea.

Ei bine, la mântuire ai fi dispus să renunţi pentru cel altul, fie acela duşman sau prieten ?

Hops, asta să nu-mi ceri Doamne, că doar Tu pe toate le cunoşti, inclusiv motivaţia mea principală pentru care mă autosugestionez zilnic că Te iubesc, pentru un loc în Bahamas-ul ceresc. N-am respectat oare toate canoanele, n-am mâncat fasole şi soia de mi-au bubuit maţele, şi alea cu porţia, nu m-am uitat la nevastă-mea/bărbatu-meu ca la agentul satanei sub acoperire în viaţa mea, n-am stat la slujbe mai mult decât acasă, n-am făcut milioane de mătănii cu tot atâtea "Doamne Iisuse....miluieşte-mă", n-am făcut naveta între nevroză şi psihoză refuzând orice desfătare trupească că doar, doar oi apuca un bilet de vacanţă pentru veşnicie acolo "unde nu este durere, nici întristare, nici suspin"? Şi după atâta osteneală să cedez locul meu altuia?

Aici e diferenţa dintre soter şi theosis, sau oferta religiei naturale opusă chemării Bisericii.

Închid paranteza, lăsându-vă mai departe în focul disputelor scolastice despre distincţia dintre natură şi păcat, la care se reduce toată pălăvrăgeala de pe topicul ăsta, ocazie cu care s-au spus şi multe lucruri valoroase, mai mult printre rânduri.

Subscriu asertiunii domnule Mihailc.
Doresc sa precizez ca disputele despre disctinctia intre natura si pacat nu au doar un caracter scolastic (rational) ci si unul filocalic (duhovnicesc)...

În prealabil postat de Mihailc

..nu mă aşteptam să pici aşa, direct, în mijlocul mocirlei platonice. Eu am auzit pe la Biserică despre mântuirea persoanei cu trup cu tot. Şi dacă animalul acesta scârbavnic, trupul, are parte de înveşnicire, bineînţeles după o renovare radicală, atunci duhovnicul are de-a face în mod sigur şi cu dânsul. Însă discret, cu tact şi atenţie sporită la blocajele penitentului pentru a nu sări hotarul bunului simţ.

Sfantul Simeon Noul teolog afrima inechivoc: intai inviaza sufletul spritual al omului (evident duhovniceste incepand cu duhul,mintea... ce implica metanoia) si apoi trupul omului. Este ceva firesc, natural...

Dupa cum spune si Sfantul Pavel... "ma lupt nu la intamplare lovind in aer ci ma lupt ca sa iau cununa"... hristificarii, sfinteniei, conlucrarii (duhovnicesti, sufletesti-intelectuale si afective, trupesti) ontologice firesti cu harul Duhului Sfant.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.