Desigur, temeiul ultim al ideii de evoluție este faptul de a nu crede că Dumnezeu este destul de puternic ca să creeze întreaga lume prin Cuvântul Său. Și, astfel, încerci să Îl ajuti, lăsând Natura să săvârșească cea mai mare parte a creației.
Sfinții Părinți vorbesc și despre ce anume înseamnă faptul că Adam a fost plăsmuit din țărână. Unii recurg la faptul că Sfântul Athanasie cel Mare spune în scrierile sale că "Omul întâi-zidit a fost făcut din țărână ca orișicare, iar mâna ce l-a zidit pe Adam zidește iarăși și întotdeauna pe cei ce vin după el" și zic că "Aceasta înseamnă că Adam putea să fi descins dintr-o altă creatură. Nu este nevoie să fi fost luat din țărână în mod literal. Acea parte a Facerii nu trebuie luată literal." Dar se întâmplă ca tocmai acest subiect e discutat foarte amănunțit de mulți Sfinți Părinți. Ei pun problema în foarte multe feluri diferite, arătând absolut limpede că Adam și Cain sunt două feluri diferite de oameni. Cain s-a născut din om, pe când Adam nu avea tată. Adam a fost plăsmuit din țărână, direct de mâna lui Hristos. Mulți Părinți au învățat în acest chip: Sfântul Chiril al Ierusalimului, Sfântul Ioan Damaschin și alții.
Când este vorba despre ce anume din Cartea Facerii trebuie interpretat literal și ce anume trebuie interpretat figurat sau alegoric, Sfinții Părinți ne înfătișează o învățătură foarte limpede. În tâlcuirea sa, Sfântul Ioan Gura de Aur chiar semnalează exact în anumite pasaje ceea ce este figurat și ceea ce este literal. El spune că aceia care încearcă să facă totul alegoric încearcă să ne nimicească credința.
În marea lor majoritate adevărurile din Cartea Facerii sunt situate la două niveluri: Există adevăruri literale și mai există - de multe ori spre folosul nostru duhovnicesc - adevăruri duhovnicești. De fapt, există sisteme de trei sau patru niveluri ale înțelesului; dar pentru noi este de ajuns să știm că există multe înțelesuri mai adânci în Scripturi, dar foarte rar este eliminat cu totul sensul literal. Doar ocazional înțelesul este complet figurat.
În general, putem caracteriza evoluția sub aspect filosofic ca pe o "erezie" naturalistă care se apropie cel mai mult de a fi exact opusul vechii erezii a preexistenței sufletelor. Ideea preexistenței sufletelor susține că există un fel de natură sufletească și că aceasta străbate întreaga creație, pe când evoluția este ideea existenței unei ființări materiale care străbate de-a lungul creației. Ambele concepții nimicesc ideea firilor distincte ale ființelor create.
Ideea de evoluție era o erezie care lipsea în vechime. Ortodoxia se află de obicei la mijloc față de doua erori: de pildă, între eliminarea completă a firii dumnezeiești de către Arie și eliminarea firii omenești de către monofiziți. În cazul de față, erezia opusă (evoluția) nu se întrupase în vechime. Ea a "așteptat" până în vremurile moderne spre a-și face apariția.
|