Citat:
În prealabil postat de Florin-Ionut
Dacă cineva cu un salariu mediu sau mai bun trimite 10 lei, ăla nu se cheamă ajutor, ci doar amăgirea conștiinței că și-a făcut datoria de creștin.
Dacă altcineva fără venituri sau cu un salariu minim trimite aceeași sumă, acești 10 lei se vor asemăna cu cei doi bani ai văduvei.
Citeam prin Pateric parcă despre drepții Lui Dumnezeu care împărțeau cîștigul în trei părți egale: una pentru Biserică, una pentru săraci și una pentru familie. Cine mai face așa ceva astăzi (mă refer la cei ce au un salariu care să le permită asta)? Astăzi, cînd cu 100 de lei nu mai facem mare lucru, dacă dăm 10 lei unui sărac pe stradă ni se pare că am făcut o adevărată jertfă...
|
Oricat ai da,putin sau mult este o adevarata jertfa(mai ales daca viata nu ti-a dat ocazii sa gusti la randul tau din milosteniile facute de altii).
Cei care au trecut prin greutati si au fost ajutati sau sustinuti de prieteni si oameni de bine,poate ca raspund altfel in fata grijilor si nevoilor aproapelui.
Insa pt altii nefamiliarizati cu datul de buna voie sau din mila,aceasta este o adevarata jertfa.
In fiecare familie/camin sunt gauri si gauri care trebuiesc acoperite.Multi someri,persoane bolnave,infirme care nu pot lucra sau care nu sunt dorite de nimeni tot pe aceste motive:batranete si boala.
Trebuie sa carpesti bugete,sa intreti vieti,sa cauti si la neamul tau.Vrand,nevrand trebuie sa lasi alte proiecte mai indepartate si sa-l ajuti pe cel care iti plange mai aproape:familia ta.
Daca ar fi sa intocmim dosare de donatii ca si asistenta sociala,dupa prioritati ,de cele mai multe ori un strain poate este mult mai intemeiat sa beneficieze de ajutorul tau decat un membru al familiei pe care trebuie sa-l tii in spinare pt ca este un neadaptat.
Si de aici,ajutoarele se impart.Nu mai putem dona 200$ unei singure persoane ci o injumatatim sau impatrim si cu alti nevoiasi.
Nevoi multe,necazuri mari si prea putini care doneaza.