5. Daca evolutia speciilor dintr-una in alta ar fi un proces real si continuu in timp, iar omul s-ar trage dintr-un stramos comun cu maimuta, atunci nu mai putem spune ca exista o fire deplina si mereu aceeasi pentru toate vietuitoarele de pe pamant, deci nu mai exista o fire omeneasca deplina si mereu aceeasi, la toti oamenii si in toate vremurile, pe care Dumnezeu Fiul a luat-o pentru mantuirea si indumnezeirea noastra. Așadar, acceptarea evoluționismului înseamnă negarea întrupării Fiului lui Dumnezeu ca om pentru totdeauna, pentru ca omul ar insemna ca are posibilitatea de a se transforma si el in alta specie, sub influienta factorilor de mediu. A susține că există evoluție înseamnă a nega faptul că Hristos este Dumnezeu și Om deplin.
6. Admitand ca exista o evolutie a speciilor dintr-una in alta, nu se mai poate afirma ca
"a pus Adam nume tuturor dobitoacelor și tuturor păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului", asa cum relateaza Sf. Scriptura caci daca evolutia este un proces continuu, atunci Adam nu a pus nume
tuturor vietuitoarelor de pe pamant pe care le-a facut Dumnezeu, intrucat ar mai fi avut sa apara multe alte specii noi din cele deja existente, dupa moartea lui. Dar lucrul acesta arata iarasi incompatibilitatea relatarilor din Sf Scriptura fata de teoria evolutiei teiste, teorie care imprumuta toate premisele si concluziile din teoria evolutiei ateiste, cu singura exceptie ca admite un dumnezeu care a initiat si condus procesul evolutiv, activ si astazi.
7. De vreme ce adepții evoluționismului teist susțin că zilele facerii pot fi interpretate alegoric ca milioane de ani, iar multe specii de viețuitoare au dispărut definitiv de la o eră la alta, înseamnă ca versetul 26, cap. 1 din textul Facerii este lipsit de temei în ceea ce privește înstăpânirea omului peste
toată creația:
"Și a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră, ca să stăpânească peste peștii mării și peste păsările cerului și peste dobitoace și peste tot pământul și peste toate vietățile ce se târăsc pe pământ!“". Așadar, omul nu a nu a primit în dar pământul, cu tot ceea ce a fost adus la existență pe el, ca pe ceva nou, întrucât conform teoriei evoluției, multe specii de animale și păsări au căzut pradă extincției mai înainte de apariția omului.
8. Daca zilele facerii ar fi intr-adevar milioane de ani, inseamna ca porunca a IV-a din decalog este cu totul lipsita de temei teologic, intrucat ziua Domnului de odihna nu ar mai fi o simpla zi, ci milioane de ani de "odihna".
Insa Moise primeste direct de la Dumnezeu cele 10 porunci, dintre care porunca respectarii zilei de odihna a Domnului isi are ca temelie directa ziua a 7- a de la Facerea lumii:
"Că în șase zile a făcut Domnul cerul și pământul, marea și toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a șaptea și a sfințit-o."
Concluzie: Evolutionismul teist este, din punct de vedere teologic, calul troian al teoriei evolutioniste ce incearca sa ascunda ateismul si relativismul sub masca unei teologii eretice, iar din punct de vedere stiintific este o incercare ridicola de a-L introduce clandestin pe Dumnezeu, in planul creatiei.
Sustinatorii evolutionismului teist nu sunt constienti de faptul ca toata invatatura lor despre evolutie isi are radacina in teoria evolutionismului ateist (naturalismul), si ca orice lucru care isi are temelia intr-o minciuna nu poate fi decat o minciuna cel putin la fel de mare, oricat ar fi de poleita cu citate biblice scoase din context.
Iata, acesta este absurdul celor care vor sa lipeasca minciuna cu adevarul, adica filozofia evolutionismului cu adevarul revelat din Sf. Scriptura.
------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Alexandros Kalomiros, Sfinții Părinți despre originile și destinul omului și cosmosului, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 18. Comentariu: Kalomiros nu prezintă învățătura Sfinților Părinți, ci încearcă să argumenteze evoluționismul teist prin interpretarea greșită a scrierilor Sfinților Părinți.
[2] Ibidem, p. 30.
[3] Ibidem, p. 40. Comentariu: După părerea lui Kalomiros, acea creatură tremurătoare (viitorul om), încerca să scape de fiarele sălbatice. De aici rezultă erezia conform căreia fiarele sălbatice (carnivore) existau înainte de căderea protopărinților (Adam și Eva); adică Dumnezeu ar fi rânduit ca animalele să se omoare unele pe altele înainte de căderea omului în păcat.