[Mihailc]

Eu sper din toată inima ca cei care citesc atât de strâmb nişte mesaje cu un număr redus de cuvinte, să nu procedeze astfel şi cu "celelate cărţi ale ortodoxiei" în procesul de "învârtire conexă" după criterii convenabile cititorului în cauză. Mie teamă că sper degeaba, dar am de gând să nu renunţ.
Sigur, putem să vorbim orice pe internet, chiar şi de la zece etaje mai sus decât ne permite propria statură duhovnicească, atâta timp cât argumentele sunt omise sistematic, printr-un procedeu sofistic ce trimite la orgoliul dascălului care, chipurile, îşi cruţă competenţa din motive de lipsă de chef, adică lene, sau criză de timp, adică împrăştiere. Asta, desigur, nu-l lipseşte pe "dascălul" improvizat de plăcerea de a produce un text aproape integral cantitativ şi prolix, în rândurile căruia nu reuşeşte să demonstreze decât faptul că vrea neapărat să imite modul de exprimare a adevăraţilor trăitori din vechime, fără să aibă nicio câtime din tactul şi credibilitatea acelora. Poate că într-o bună zi, dascălul nostru va pricepe, printre multe altele, că "cel ce se vede aşa cum este şi şi-a cunoscut păcatul este mai mare decât cel care învie morţii" (Sf. Isaac Sirul) şi că iscusinţa duhovnicească nu se măsoară nepărat în show-uri taumaturgice, chiar dacă şi minunile au rostul lor în economia credinţei.
Dacă vorbim de registrul "modern, actual, contemporan" nu pot să nu mă gândesc la o situaţie posibilă ca în Biserica luptătoare din zilele noastre să apară un Părinte de talia Sfântului Grigorie Palama . Probabil că unul ca acesta va fi considerat un modernist, inovator, duşman al Tradiţiei din moment ce nu se blochează în trecut ci ia în serios darul Duhului Sfânt care produce în toată vremea, cel puţin până Parusie, valoare bisericească complementară celei dinaintea lui. Ar mai fi multe de spus dar cred că nu-s nici eu străin de lene şi împrăştiere, ba chiar am făcut ceva performanţă în apucăturile astea, prin urmare mă opresc aici, rugându-l pe Domnul nostru să ne vindece de bolile duhului, ştiute sau neştiute, pentru a nu mai vorbi în mod ipocrit altora despre sănătate din poziţia de slăbănogi şi neputincioşi.