Citat:
În prealabil postat de andreicosmovici
Alta intrebare, legata de cea cu care am deschis acest topic: relatiile conjugale dintre soti sunt o datorie in fata lui Dumnezeu, sau este ok sa se mearga doar in conformitate cu starea momentului? Stiu ca forma intrebarii nu este cea mai fericita, dar veti intelege intrebarea mea. Cu alte cuvinte, sotii trebuie sa fie atenti reciproc unul la dorintele celuilalt, si atunci sa incerce sa "actioneze", sau trebuie considerat ca Dumnezeu a randuit aceasta legatura trupeasca, si atunci trebuie cautate ocazii chiar in afara chefului nostru? Daca ar fi sa stam dupa chef (evident, in perioadele permise), stim ca femeile ar dori mai rar, barbatii mai des. Trebuie sa faca femeile un efort, barbatii la fel, si sa se intalneasca undeva pe la mijloc? Trebuie sa stea unul dupa celalalt? Cine dupa cine?
|
Potrivit învățăturii catolice tradiționale, există ceea ce se numește "datorie conjugală", în conformitate cu ceea ce a spus Apostolul, ca soții să nu se lipsească unul de altul. Încălcarea ei, în absența unui motiv serios, este un păcat grav. "Desigur, este de așteptat și de preferat ca niciunul dintre soți să nu trebuiască să apeleze la drepturile sale conjugale, ci ca actul conjugal să fie urmarea unei dorințe comune, a unui acord comun al soților,a dorinței amândurora de a se dărui unul altuia. Dar, dacă asemenea lucru nu se întâmplă, unul dintre soți este în drept să invoce datoria conjugală față de celălalt. Făcând păcatul grav al refuzului datoriei conjugale, se neglijează unul dintre cele trei scopuri ale căsătoriei, acela de
remedium concupiscentiae. Dacă, însă, hotărârea de abținere de la actul conjugal este comună, atunci ea poate fi urmată în mod legitim de ambii soți. Toate aceste aspecte legate de căsătorie, de drepturile și îndatoririle soților, se regăsesc în special în corpul paulin al Sfintei Scripturi.
Cu totul altul este cazul neputinței, când nu vorbim de păcat prin omisiune (neglijență), ci de piedică materială la realizarea actului conjugal. Evident, neputința nu este păcat, în schimb poate fi cauză de declarare a invalidității căsătoriei dacă apare de la început în cuplu. Norme speciale de drept canonic se referă la această situație.