În prealabil postat de ioan cezar
Cornel, de unde ai scos-o pe asta cu influenta pozitiva a masturbatiei asupra dezvoltarii psihice/sufletesti? Oare am spus eu asa?
Mai intai te rog sa revezi textul meu, ca sa nu ramai cu o impresie gresita, foarte gresita.
Cat priveste insa dezvoltarea, te rog sa fii o clipa atent. E datoria mea sa lamuresc chestiunea, daca tot am inceput-o si daca vad ca tu ai inteles altfel decat ma asteptam.
Observatiile empirice ale comportamentului infantil au adus constatarea ca majoritatea copiilor isi cerceteaza organele genitale, in etapa de debut a formarii eului fizic (schema mintala despre propriul corp, un fel de harta psihica asupra teritoriului privat al fiintei proprii, anatomic si functional). Copiii investigheaza fiecare parte a corpului propriu si, fireste, la un moment dat manutele lor intalnesc si organele genitale. In aceasta intalnire, dupa cum e de asteptat, ei traiesc o senzatie de placere (deoarece organele respective au senzori pentru placere, inutil sa mai amintesc aceasta) si repeta gestul atingerii pentru a procura din nou senzatia de placere. Apoi, copiii experimenteaza tot felul de manevre, cu aceleasi organe, descoperind posibilitati noi de operare motorie si, ca o consecinta, traind noi si variate senzatii de placere.
Astfel, zi dupa zi, copiii au o activitate motorie insotita de placere, iar organele respective sunt organele genitale. Adultii numesc asta masturbatie, desi la rigoare nu prea e masturbatie sau, in orice caz eu nu cred ca e acelasi lucru. Nu exact acelasi, desi sunt multe lucruri comune. Parerea mea, nu insist.
Necazul este ca parintii, considerind ca pruncii lor se masturbeaza si fac asadar un lucru rusinos, ba chiar un pacat, intervin foarte drastic asupra copilului, certindu-l si pedepsindu-l, uneori bestial (un caz il cunosc din experienta mea privata cu o pacienta sever tulburata in relatiile sociale, care a fost bestial pedepsita pentru ca se masturba in jurul varstei de 3 ani si care intre timp devenise lesbiana si satanista). Ba chiar, cum putem citi frecvent in literatura de specialitate, unii parinti le repeta de multe ori copiilor (intrucat conduita respectiva nu dispare asa usor) ca sunt rai, pacatosi etc.
Consecinta - in imaginea de sine a copilului se fixeaza o imagine pe care copilul o verbalizeaza asa: sunt rau, sunt pacatos etc. Cand auzi un copil de 5-6 ani sau mai mult, ca spune astfel de vorbe, ti se face parul maciuca... Pe mine ma apuca furia. Si scarba fata de acei parinti cu totul nepriceputi in intelegerea si indrumarea vietii copilului. Si e datoria mea sfanta sa vorbesc de cate ori am ocazia despre aceste mari greseli ale parintilor si sa incerc astfel sa particip la efortul mai larg al celor din aceeasi breasla de a impiedica sau atenua lantul mare de erori care se petrec in educatia copiilor.
Pentru a nu bloca dezvoltarea copilului (care consta in primul rand in a invata cum sa interpreteze ceea ce simte si cum sa diferentieze senzatiile de placere intre ele), parintele bun/hranitor/grijuliu/priceput gaseste momentul si modalitatea de a ii indruma copilului atat conduita mintala explicativa precum si comportamentul motor. Pe aceasta cale copiii cu parinti buni invata usor ca organele genitale nu sunt pentru placere si iar placere, inteleg ca atunci cand vor fi mari vor face un lucru minunat si sfant numit copii, prin harul lui Dumnezeu si, treptat, copiii inteleg coret, capata repere sanatoase si renunta la comportamentul autoerotic, fiecare dupa ritmul sau personal. Mai greu renunta copiii frustrati, cu carente afective etc., deoarece placerea aceea pareaza cumva, panseaza afectiv ranile produse de parintii si educatorii nepriceputi si distructivi/agresivi/badarani ai bietilor copilasi. De fapt, masturbatia si alte adictii apar de obicei la oamenii cu neajunsuri emotionale generate din alte cauze, iar peste suferinta deja existenta se suprapune, din pacate si adictia cu inselatoarele beneficii pe termen scurt dar cu mari pagube pe termen mediu si lung, unele ireparabile.
In schimb, copiii pudibonzilor ignoranti si persecutori, nu inteleg in ruptul capului de ce un lucru asa placut cum este atingerea organelor genitale este rau sau periculos sau pacatos etc. Ei se supun pe moment, dar, fie practica masturbatia pe ascuns, fie o amana pentru mai tarziu. De aici majoritatea frustratilor, obsedatilor si, de data aceasta, a pacatosilor desfranati despre care vorbim si noi pe forum.
Adaug faptul ca un copil care a introiectat eticheta nenorocita ca e pacatos, rau, scarbos, curva mica, labagiu, nenorocit si alte asemenea scarbosenii din capul stricat al parintilor care se cred crestini virtuosi (in fapt asasini ordinari ai pacii si linistii sufletesti a propriilor copii), un astfel de copil va dobandi treptat un sentiment de vinovatie morbid, patologic CARE NU ARE NIMIC COMUN CU SENTIMENTUL DE CAINTA AL CRESTINULUI si care, chiar mai rau, INDUCE CONFUZIA INTRE VINOVATIA MORBIDA SI CAINTA CRESTINULUI.
In timp ce primul este un sentiment nevrotic si trebuie abordat psihologic, cu multa rabdare si pricepere din partea terapeutului si cu multa suferinta si daruire de sine din partea clientului, celalalt sentiment, sentimentul de cainta este un castig sufletesc, obtinut pe masura maturizarii constiintei morale, dirijat in chip luminos de duhovnicii priceputi si mereu luminat de harul Duhului Sfant.
Dar savantele si savantii din mahalalele invecinate cu adevarata Biserica vor carti intotdeauna cand li se aduc astfel de precizari. Pentru ca oamenii acestia nu sunt din Biserica ci de pe langa, ba chiar impotriva Ei. Iar mie imi e greu sa ii compatimesc. Marturisesc ca ii detest si ii rabd, cu ajutorul lui Dumnezeu. Pentru ca stiu roadele interventiilor lor maladive: boala, suferinta, tulburarea celor duhovnicesti, deturnarea copiilor, si nu numai, de pe Cale.
Iata ce probleme ridica ignoranta, in chiar viata crestinilor. A fi crestin nu inseamna a fi ignorant, nepriceput, grosolan, grabit, persecutor in fata fenomenelor extrem de delicate din viata copilului. A fi crestin nu inseamna a dispretui prosteste (si evident cu mandrie groasa) descoperirile valoroase ale oamenilor de stiinta (pe motiv ca nu ne-am straduit sa pricepem), printre care se numara si cercetatorii pasionati si jertfelnici din psihologia copilului si din alte ramuri psi.
Sau ma insel ?...
|