[Decebal]

Câteva gânduri despre autonomie

Vorbim mult despre autonomie şi subsidiaritate, adică despre ideea ca puterea decizională în problemele societăţii să fie însăşi societatea, prin intermediul organismelor reprezentative, alese. Avem nevoie, solicităm chiar autonomia, aşa, la mod general. Câteodată vorbim dacă există sau nu o bază economică pentru realizarea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc, însă nu prea discutăm dacă avem nevoie realmente de toate acele lucruri care ţin de autonomie. Si nu mă refer doar la folosirea limbii materne. Pentru mine, autonomia înseamnă ca societatea însăşi să fie cea care decide soarta instituţiilor publice cum ar fi spitalele, unităţile de învăţământ, poliţia, instituţiile de cultură, pompieri, arhive. Iar investiţiile şi dezvoltările pe care va dori societatea să le facă în aceste domenii de activităţi sunt şi ele decizii ale organismelor reprezentative ale acestei comunităţi. Asta este părerea mea. Insă cel care consideră că despre problemele spitalului ar trebui luate decizii la ministerul sănătăţii din Bucureşti, că despre problemele poliţiei locale ar trebui să se decidă la ministerul de Interne, iar ministerul Culturii ar trebui să ia decizii referitoare la instituţiile noastre de cultură, acela, practic, nici nu doreşte să fie autonomie. Desigur, ştiu şi eu că ar fi posibil să existe anumite probleme cu acele persoane care ar primi însărcinare din partea comunităţii să le reprezinte interesele. Si atunci, aceste persoane vor trebui să fie demise din funcţiile lor, deoarece, şi acest lucru este parte a autonomiei. Un primar se află în scaunul său datorită alegătorilor şi, tot ei sunt şi cei care au posibilitatea să îl destituie prin respectarea anumitor prevederi legale. Ca atare, dacă dorim într-adevăr autonomia, nu vom putea spune că acest consiliu sau acest primar nu este capabil să ia decizii corecte.

Sursa: publicaţia săptămânală Erdovidek, nr.46 din 19-25.11.2010, autor Marton Arpad

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/01...esus-de-orice/