Citat:
Īn prealabil postat de Teodosie
Acel " bine este omului sa nu se atinga de femeie ", si "eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi " (cor1- 7 ) se pierde prin casatorie definitiv nu mai e sansa sa fie dobandit treptat in cele din urma acel bine si de cei ce au o familie , raman mereu cu acea "suferinta in trupul lor" ? Sf. Apostol spune ca se poate (cor1-29), multi duhovnici si sfinti o spun si o vedem la unele familii de crestini.
Sf. Ap. Pavel spune ca e un dar.
|
Nu e rau ca, atunci cand apar unele semne de slabiciune odata cu inaintarea in varsta, cand cei doi nu mai pot procrea sau nu mai vor sa aiba copii, sa lase grijile lumesti de acest fel. Pot trai impreuna ca fratii, iar in locul grijilor fata de placerile trupesti pot sa apara griji pentru cele duhovnicesti atat de folositoare pentru mantuire. Daca amandoi sunt de acord sa vietuiasca astfel.
Bineinteles ca a vietui in acest fel este un dar al lui Dumnezeu si nu trebuie trambitat. E vorba de o despartire de cele lumesti in mijlocul lumii si nu trebuie sa ne asteptam, daca procedam asa, sa ne aprobe chiar lumea. De asemenea, fecioria trupeasca fara fecioria duhovniceasca nu a re nicio valoare. Stim asta din pilda fecioarelor nebune.
Stim apoi si din Vietile Sfintilor ca dupa ce biruim un fel de ispite vin altele mai subtile prin care ne putem pierde mantuirea. Deci, pe masura ce biruim o ispita, ideal ar fi sa ne adancim in smerenie si sa avem mai multa trezvie pentru a observa ce fel de ispita ne mai pregateste pierzatorul de suflete. Of, de am fi vrednici!