"Sa nu dai somn ochilor tai, nici genelor tale dormitare, ca sa te mantuiesti ca o caprioara din cursa si ca o pasare din lat" (Pilde 6, 4-5).

Dupa aceasta regula sa se calauzeasca oricine a hotarat in inima sa, inaintea fetei Domnului sa traiasca de acum incolo dupa poruncile Lui.
Nu trebuie sa dea somn ochilor sai... Nu celor dinafara, ci ochilor launtrici ai mintii, ca ei sa priveasca in inima cu staruinta si sa bage bine de seama tot ce se petrece acolo si astfel sa dea celui ravnitor putinta de a cunoaste cursele vrajmasului si de acolo primejdiile pe care le aduc acestea.
Inima a devenit acum arena luptei cu vrajmasul.
Aici seamana el necontenit samanta sa, ce se rasfrange in ganduri, care nu sunt intotdeauna rele in chip vadit. Ci se prefac, de cele mai multe ori, ca sunt bune si drepte.
Inlantuirea tuturor gandurilor nu e decat un lat impletit cu viclenie!

Un lucru sa nu uiti: singura luarea-aminte n-are putere, ci numai cand e infratita cu trezvia, cu duhul priveghetor si cu neincetata rugaciune catre Domnul.
Imbina toate acestea si vrajmasului ii va fi cu neputinta sa te prinda in cursa.