Asa e, asa cred si eu.
Iar abstinenta, fie si pentru o perioada, cum spunea Andrei, implica si rabdare indelunga, si infranarea poftelor si desigur dragoste.
Cand abstinenta e pusa in slujba smeririi noastre si a dragostei de aproapele, atunci ea nu mai este act trufas, ci jertfelnic. E greu de dus uneori, chiar sperie cand ne gandim la ea ca la o povara indelungata, insa prin punerea duhului cu umilinta la Hristos jugul infranarii devine usor, venind la schimb pacea, linistea, bucuria, blandetea si sporind prin acestea credinciosia. Eu asa am inteles, asa am vazut la altii si asa mi s-a intamplat si mie, cu picatura (ca sunt tare de cerbice si patimas, din pacate).