Catalin, sunt om de stiinta, prin formatie... Problema nu se pune "sa cred"... Cum adica sa cred? De crezut cred in Dumnezeu! Atat!
In rest, e absurd sa folosesc acest termen.

Probabil, insa, tu ai dedus in baza analizei textului meu ca as fi de acord cu o schema de gandire specifica evolutionismului teist sau cu unele afirmatii de-ale lor. Posibil... Deocamdata nu ma pronunt, intrucat nu am studiat suficient. Si mai ales, nu sunt implicat subiectiv, NU IUBESC CHESTIA ASTA. Criteriul dragostei e decisiv pentru mine, ca om de stiinta vorbesc. Nu exista cunoastere fara dragoste (fara jertfa vietii tale, macar o vreme) de obiectul/activitatea cunoasterii. (Rautate cu ifose de cunoastere, da. Insa e minciuna. Asa cred ca sunt majoritatea "savantilor" - intelecte seci, fara inimi indragostite, in ciuda performantelor lor de stocare si procesare a informatiei adesea uluitoare. Dar sterili, in fond. Roade care mai mult incurca lumea, decat o fericesc.)

Un om de stiinta:
a) nu se grabeste sa accepte (evident temporar, intrucat mereu apar nuantari noi, uneori rasturnari/paradigme inedite la nivelul unui intreg palier al cunoasterii, asa e in lumea stiintei) o asumptie, oricare ar fi ea, decat dupa multe date suficient de certe (iar aici balciul e mare, ca sunt o multime de criterii dupa care se face judecata);
b) este constient ca pozitia cercetatorului influenteaza rezultatul cunoasterii, subiectivizind-o in cele mai "obiective" cercetari stiintifice (care e imposibil sa fie ...obiective);
c) stie ca logica/gandirea "rationala" nu face doi bani in stiinta (ma refer in special la CREATIA stiintifica, cum ar fi de pilda aparitia unei axiome sau a unui principiu), oricat ar parea de curios, intrucat criteriul tare nu tine de logica ci de observatie, experienta, insight, intuitie si lucruri ff intuitive/imagini/reprezentari dinamice/senzatii inclusiv olfactive si deloc intelectiv-cognitive (de pilda creatorii au creat prin fantezii inconstiente, inclusiv vis - August Kekule cu modelul moleculei benzenului/ si chiar miscari motorii sau senzatii tactile - vezi aici pe Newton cu marul sau incordarea musculara a piciorului lui Poincare (cand a urcat pe scara prea inalta a unei trasuri, surpriza motorie declansindu-i reasezarea cognitiva si strafulgerind intr-o miime de secunda mintea savantului cu INTREAGA teorie in nucce), matematicianul francez care a creat teoria relativitatii in matematica, inainte ca Einstein sa o faca TRIVIAL de populara in fizica, unde mai nimeni nu o intelege de fapt).

Baietii destepti care se screm sute de ani sa evalueze o creatie stiintifica sau alta sunt niste claponi cu ifose. Aroganti sterili, in fond.