Va rog eu, din inima mea mica, nu va mai certati, era un topic asa frumos!
Dupa parerea mea, toti au dreptate aici, in felul lui, doar ca fiecare insista asupra aspectului care i se pare lui cel mai important. Intai trebuie sa invatam lucrurile mici, simple si firesti, pentru a recupera firea cazuta, iar apoi sa trecem la faptele mari si inaltatoare. Vorba parintelui Boca: Cand dai, mai intai dai din ce ai, iar mai apoi dai din ce esti. Coroborata cu vorba par. Teofil: Ce faci te si face. Insa trebuie sa avem mereu standarde inalte, caci autosuficienta este un pericol in orice situatie
Ca om care a stat in compania unuia care stia sa daruiasca din inima sa lucrurile inalte si, de asemenea, sa se daruiasca, dar care, in aceeasi masura, nici nu le neglija nici pe cele mici, pot spune ca prilejurile pentru a face aceste milostenii de care vorbeste Ioan Cezar sunt date de sus persoanelor care se gasesc vrednice sa le indeplineasca, nu sunt cerute sau cautate. Si cateodata vrednic se gaseste te miri cine. Dar asta e doar parerea mea, a unui om care a stiut sa observe doar intrucatva acest aspect.