"Dialogul imaginar" dintre eul Iustin și supraeul Ioan Cezar mi-a adus aminte de o vorbă a părintelui meu duhovnicesc care mi-a tratat instantaneu începutul de bombănită cronică de care sufeream pe-atunci și din când în când mai recidivează și în ziua de azi....
Întreb: de ce ni se cere ( așa credeam eu în vremea aceea, că ni s-ar cere ceva!) așa de mult în creștinism, nu cumva țintele sunt prea departe și nu apucăm să ajungem la ele?
Răspuns: Dacă ne propunem mult, avem mai multe șanse să facem măcar puțin. Dacă ne propunem puțin, n-o să facem niciodată nimic!
Până în momentul de față, "apoftegma" duhovnicului meu n-a fost contrazisă de experiență!
Prietene Iustin să n-o iei în nume de rău că-ți scriu asta, dar observ că indentifici cu destulă precizie partea de literatură din viața duhovnicească.... acuma așteptăm un semn că ai început să distingi și duhovnicescul din literatură.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Last edited by Mihailc; 16.09.2012 at 01:13:59.
|