[glykys]

"Arca lui Noe" a lui Lucian Blaga. Am citit-o azi printre picaturi, e o piesa de teatru care prelucreaza, cu multa poezie si sensibilitate, tema biblica a lui Noe, dar si legendele populare despre Fartate si Nefartate. E si o reiterare a mitului adamic, dar si variatiunio pe tema luminii si a misterului inefabil. Noe este un morar blajin, care a ramas copil la suflet si care, in urma vizitei Mosului, constient de mareta menire la care este chemat, construieste, in ciuda tuturor piedicilor, arca. In urma demersurilor Nefartatelui pe langa Ana, sotia lui Noe si noua Eva, secretul arcei este dezvaluit si aceasta este distrusa de loviturile de topor ale oamenilor invidiosi. Daca Ana ii invinovateste pe Mos si pe Nefartat, Noe are insa intelepciunea sa nu procedeze precum Adam: intelege slabiciunea umana si o iubeste prea mult pe sotie, pentru o trage la raspundere, e prea evlavios si credincios ca sa dea vina pe Mos. In clipa in care se hotaraste sa isi ia viata, isi aduce aminte de ciocanelul daruit de Dumnezeu, care are puterea de a restabili randuiala cosmica, si incepe sa bata toaca. La auzul "cantecului lumii", lemnele dezmembrate din arca se reaseaza la loc si apar, doua cate doua, toate animalele pamantului.


Mai jos redau pasajul care mi-a placut cel mai mult, inceputul intalnirii dintre Mos si Noe, si care explica, atat de duios si de simplu, de ce morarul cu faina in cap este cel ales pentru a fi salvat.

"Mosul: - Sanatate, badita Noe!
Noe: - Da Dumnezeu bine! Da de unde, mosule?
Mosul: - De aici si de mai departe.
Noe il priveste nedumerit
Mosul: - Te miri ca - batran cum sunt, inca nu m-ai vazut niciodata.
Noe: -Se mai abat uneori si straini pe aici. Cateodata cu magarusi, cateodata fara. Magarus asa alb inca nu am vazut!
Mosul: - Si ti-s dragi toate lighioanele!
Noe: - Ai tras adineaori cu urechea, mosule. Desi erai cam departe. Pesemne urechea iti umbla prin moara.
Mosul: - Eu trag cu urechea, cand pot si unde pot, ca sunt curios nevoie mare. meteahna din nastere! Da bine te-ai rostuit, badita Noe!
Noe: - Cand faci ce poti, mai pune mana si Cel de Sus.
Mosul: - Cum ai spus? De mult nu am mai auzit vorba asta!
Mosul: - N-am spus-o cu vreun gand, nici bun, nici rau, si nu vreau sa imi fac vrednicie din nimic.
Mosul: - Vrei sa zici: iac-asa, o vorba - dar vezi tu si o vorba e ceva. Cand plecai la drum, mi-am spus: unde o aud, acolo ma opresc! [---] Cautam cu adevarat o moara si o dibuisem dupa chipul vaii si dupa sunetul apei. dar daca s-ar fi intamplat sa nu aud vorba ceea nu m-as fi oprit! Caci eu sunt cam asa... Cand faci ce poti, mai pune mana si Cel de Sus! Au cam uitat oamenii vorba asta, c-a intrat rautatea in ei, pretutindeni, pe unde treci si unde te duci!"