"Fereasca Dumnezeu de oboseala duhovniceasca..." e o vorba printre crestini, auzita mai rar, ce-i drept.
Cred ca Andrei Plesu se refera la ceea ce in alta parte Parintele Rafail numeste ca incepe cu "formulele sunt corecte, dar nevointa noastra este eretica". Folos duhovnicesc, zero. Omul se afla, evident, in astfel de situatii, pe aratura, pe langa problema, pe langa Cale.

Dar aici vorbeam despre inima, asa incat evidentierea unei anumite propozitii din textul lui Andrei Plesu nu are sens decat prin prisma temei topicului. Or, textul recomandat de Mihailc este o sinteza bogata si frumos articulata pe tema inimii, cu simplitatea ferma a unui virtuoz/maestru al gandirii si zicerii, precum dealtfel este Andrei Plesu. (Care nu este modelul meu de crestin, sa ne-ntelegem. Insa excursul lui Plesu prin problematica inimii, singura care ma intereseaza aici, mi se pare foarte frumos si generos. Aleg mai degraba sa culeg mierea, decat sa ma burzuluiesc la spini. Daca or fi pe-acolo... Sa ne intelegem: eu nu il prea iubesc pe Andrei Plesu. Am eu motivele mele si rog pe admiratorii valorosului nostru filosof sa ma ierte, ca io sunt mai poet asa si am galceava mea, uneori, cu filosofii..., ca ne despartim si ciondanim mai mereu, pe alocuri...)