Eu cred tot mai mult (am confirmari personale, iar asta face pe de alta parte sa fiu extrem de subiectiv) ca milostenia fara durere e apa de ploaie. Buna pentru primitor, nula pentru donator, ba chiar prilej de ingamfare si altele...
Ce inteleg prin milostenie cu durere: sa te coste! Sa simti ca ai pierdut, ca om trupesc, ca sangerezi. La fel e si dragostea veritabila: costa, e jertfelnica, iti cere sa te lepezi de ale tale... si cine o face cu usurinta, cand chiar conteaza, cand darul are radacini adinci in nevoile si convingerie tale, suprimindu/le fie si pentru scurta vreme sau, poate, pentru totdeauna?

O milostenie in care sa te simti mai sarac (pe orice plan al fiintei), sa devii vulnerabil, sa apara o teama anume, sa ai o retinere... si sa invingi toate acestea prin credinta! Si astfel sa apara bucuria, care, nascindu-se din lupta intre fricile egoiste onest constientizate si datoria dragostei de Dumnezeu si aproapele, aceasta bucurie insoteste darul ca o aureola pe chip. Nevazuta, poate, de unii, insa simtita de cel miluit, daca are cunoasterea miluintei adevarate. Iar eu cred ca primita (miluinta si bucuria aceasta a victoriei duhovnicesti) si de Dumnezeu.

Un scurt exemplu:
Intr-un atentat terorist, un medic luat ostatic este supus la chinuri infricosatoare si isi da seama ca va muri. Le spune agresorilor ca doreste sa ii fie pastrat trupul si incredintat rudelor, apoi lesina. In timp ce medicul zacea lesinat, unul dintre teroristi sufera un atac de cord, omul fiind cardiac si neputind suporta tensiunea situatiei. Intre timp medicul se trezeste si si da seama ce se intampla. Dupa o lupta interioara scurta dar intensa, se hotaraaste si spune: "eu voi muri, oricum, dar el s-ar putea sa traiasca, totusi... faceti asta si asta..." Si da indicatiile salvatoare pentru teroristul aflat in chinurile mortii.
In final scapa amandoi cu viata. Povestea a fost publicata din inchisoare de terorist, care s-a predat singur, la cateva zile dupa atentat, spunind ca ii datoreaza noua viata medicului care l-a salvat. Care l-a renascut sufleteste.
Aceasta este o miluinta adevarat! Desi il costa viata (salvarea teroristului pecetluia soarta tuturor ostaticilor), medicul a ales sa il ajute pe tortionarul sau. Apoi nu a mai murit nimeni. (Ca) prin minune...