Citat:
În prealabil postat de AGabriela
Barbatii despre care vorbesc au peste 30 de ani, deci nu mai putem vorbi ca nu sunt copti la minte...sau poate nu or fi. iar dupa o varsta "toate la timpul lor" nu prea mai are efectul scontat. Ma doare ca nu mai pot participa la o nunta sau la un botez pentru ca sunt prea slaba sa mai fac fata. Sunt momente de bucurie pentru numele lui Dumnezeu si eu ma amarasc pe dinauntru de parca ar fi o inmormantare. Stiu ca Domnul pentru pacatele mele permite acest lucru, dar nici nu mai am puterea sa ma las in voia Sa cu totul... si mai este ceva: chiar si barbatii pentru care ar fi trebuit sa reprezint ceva nu ma au la suflet: nici tatal meu nu vrea sa mai stie de mine; fratii mei ma urasc...Cum sa am nadejde ca voi face fata unei casnicii (desi imi doresc)?
Poate trebuie sa mai trec din nou printr-o prapastie sau prin iad ca sa ma las in voia Domnului cu totul si in ceea ce priveste aspectul acesta.
Si cu siguranta ca mie ca de la pacate mi se trag toate acestea, dar cunosc o gramada de fete care sunt fecioare si nu au gresit ca mine si tot asa li se intampla. Ma doare si pentru ele.
Nutucutu multumesc frumos pentru povestea relatata. Mi-a mai descretit un pic fruntea :)
|
Destul de greu de purtat ura tatalui si fratilor
Este unul din motivele pentru care unele fete par sa nu isi gaseasca sotul pe care il cauta pentru ca instinctiv il cauta printre barbati ce seamana celor ce o urasc pe ea in familie si ca atare este normal ca apoi sa nu mearga
Exista o singura solutie la problema in cazul asta: sa incercati sa nu mai observati ura barbatilor din familia dvs. in sensul in care sa nu va mai afecteze ceea ce cred ei, ca si cum ar fi straini de dvs., si o sa vedeti apoi ca o sa fiti atrasa pana la urma de cel pe care il cautati, care acum nu va spune absolut nimic si ca atare il ignorati ca si cum ar fi inexistent.