[Fani71]

Acum, revenind la topic cu ocazia asta, nu am gasit nicaieri sa scrie (in invataturile Bisericii, nu prin situri cu sfaturi) ca un barbat sau o femeie trebuie neaparat sa fie feciori. Ce spune Biserica este sa ne pocaim de pacate.
Deci pot exista multe fete si multi baieti care desi nu au trait asa cum ar fi idealul crestin, la un moment dat se hotarasc sa o faca. Acestia nu pot deveni soti si sotii crestini?
Si mie mi se pare ca nu este frumos, si nici crestineste, sa punem in fata acest aspect al virginitatii la celalalt. Trebuie mai intai, cred eu, sa vedem ce fel de om este, cum sta cu bunatatea, cu rabdarea, cu inteligenta, cu alte calitati necesare pentru cresterea copiilor, ce fel de prieteni are, cum se poarta intre ai lui, cat de sincer este (cu el insusi si cu altii).
Sigur, daca celalalt s-a pastrat fecior sau fecioara asta este un lucru frumos si un plus, dar nu cred ca este lucrul cel mai important ca baza pentru o familie fericita. Depinde, de altfel, si de ce si-a pastrat fecioria. Eu am cunoscut un barbat care era fecior, dar era probabil complect inhibat si probabil complect incapabil sa aiba relatii sexuale, din diverse motive psihice. Ce-ar fi sa ne trezim alaturi de unul de acest fel, daca acest criteriu ni se pare cel mai important?
Sa ne amintim si de parabola fiului ratacitor. Cel care a ratacit mult poate sa se intoarca, iar uneori cel care ramane aproape de Tatal poate fi acrit si invidios, ca fratele mai mare din parabola.
Mai bine poate un barbat care a avut si alte relatii, dar care se cuminteste, decat unul fecior dar cu alte defecte imposibil de suportat in viata de cuplu.