Ştiţi care este păcatul cel mai mare? Păcatul meu.
Nu păcatele altuia mă despart de Dumnezeu, nici nu ne-a pus Hristos să scoatem paiele din ochii altora (înainte de a termina cu bârnele noastre).
De câte ori, în Evanghelii, a spus Domnul: „desfrânato”, „desfrânatule”?

Oare de ce i-a plâns cel mai mult pe farisei? Nu pentru că se credeau fără păcat, fără să-şi dea seama că inimile le erau împietrite şi că ăsta e cel mai mare păcat?

Fără îndoială că şi desfrânarea e păcat, şi trebuie să cunoaştem ce înseamnă şi de ce ne desparte de Dumnezeu, omorându-ne duhovniceşte.
Când vechii evrei omorau cu pietre pe desfrânaţi, ei urau păcatul, însă îl identificau cu păcătosul. După cum aţi citat mai sus, păcătosul trebuie iubit, el nefiind cu nimic mai prejos decât mine; poate din contră.

P.S. Nu apăr aici o persoană, ci un principiu. Creştin.