[vsovivivi]

Adică... ce mai e de zis?
Păi alintatu' fariseu are impresia că el însuşi ca fiu al lui Avraam, ca fiu al lui Dumnezeu, ca Dumnezeu între zei şi între oameni păcătoţi căci este scris ''sunteţi Dumnezei şi minunat este Domnul întru sfinţii Săi'' şi fiindcă ştie el toată scvriptura şi poate el totul că se închipuie veşnic viu-fiu şi mai ales poate totul pentru răsplata de la oameni că oamenii apreciază mai mult pe stăpânii viermi şi omizi fiindcă-i vede că-s jmecheri şi că-i judecă pe toţi fără frică şi că nu fac nimic din porunci şi din munci şi cu toate astea sunt foarte bogaţi, putrezi, ei, săracii farisei alintaţi au impresia, aşa ca nişte casnici, ca nişte obijnuiţi ai casei, ca nişte copii foarte deştepţi, talentaţi, înţelepţi, îndrăzneţi cu ochiul, cu gândul, cu libertatea, cu vorba, au deci impresia că legea sfinţeniei e numai pentru sclavi, pentru proşti, pentru alţii şi nici într-un caz şi pentru ei, ci ei au dezlegare veşnică, aşa ca nişte boieri privirilegiaţi, au dezlegare la toate căci practic toate sunt ale lor sau pot fi ale lor dacă vor... şi ca atare ei nu mai fac altceva decât trăncănesc, decât clămpăne, decât viclenesc şi te fac din vorbe, din ascunzişuri, din 'taine', te dărâmă cu totul căci ei toţi vorbesc şi închipuie şi nălucifariferizează o nălucă deşartă dar când e vorba de crezut, adică să creadă în puterea de a crede şi nu în aia de a avea ce nu ţi se cuvine şi a te acoperii cu merite şi cu haine de biserică, atunci se arată neputincioşi şi smoliţi şi victime nedreptăţite şi violate de către toţi cei răi.

Adică: alintatu' dacă-l mustră Dumnezeu direct sau prin altcineva, se minte instantaneu lovindu-se'n orgoliul de stăpân al deşertului că cică-i faci rău... şi apoi gata, se supără şi te urăşte căci crede el în bârfa asta e care şi-a spus-o singur în ascuns... crede ca credoolul şi apoi iscodeşte şi nu se mai lasă cică păcălit de Adevăratul Stăpân şi Învăţător... că cică l-a bătut, l-a umilit, l-a făcut de ruşine.

Tot trupul are aceiaşi lege sfântă şi tot Duhul acelaşi Har oricât s-ar crede unii copilaşi care mai de care mai alintaţi şi mângâmamizaţi între corniţe!

Vor toţi apoi RĂZBUNARE!.. căci se dau cu toţii victime vrednice... adică tot ei... stăpânii de sclavi şi de cadâne.