Dragii mei, imi cer iertare inca de la inceput pentru interventie, si as vrea sa fac niste mentiuni.
1. In primul rand, nu este real ceea ce apare la stiri in mod obligatoriu. Deci sa nu se mire careva ca nu a vazut povestea acestei femei la tv.
2. Dumnezeu stie si este singurul in drept sa decida pe cine invredniceste de darul invierii din morti, fie el drept, fie pacatos!Eu consider ca Domnul nu trebuie sa dea explicatii cuiva, daca alege un pacatos dintre noi toti pentru a ne oferi celorlalti o sansa de a lua aminte la pacatele noastre! Mai stie cineva pilda slabanogului si ce a raspuns Domnul apostolilor cand l-au intrebat ale cui pacate le ispaseste acela? Mantuitorul nostru a spus asa: el nu ispaseste nici pacatele sale nici pe ale parintilor sai, ci s-a intamplat lui asa din voia lui Dumnezeu, ca sa fie pilda de smerenie si invatatura celorlalti. Asa si acum, din aceasta povestioara noi trebuie sa culegem ceea ce este bun. Precum spunea Sf. Grigorie Teologul, trebuie sa culegem trandafirul si sa ne ferim de spini, pe ei sa-i aruncam inainte sa fim vatamati!
Am citit cu multa vreme in urma aceasta istorioara intr-o carte pe care o am, poate si mie mi s-a parut exagerata descrierea, insa am considerat ca este important mesajul pe care crestina aia il transmite, si mai cu seama faptul ca nimeni nu a vazut cu ochisorii lui care sunt chinurile iadului, ca sa stie ce-l paste dupa moarte! Esential era din punctul meu de vedere, sa ne vedem pacatosenia prin ochii celei care nu se deosebea poate cu mult de orice suflet contemporan noua, sa vedem cu durere ce ne asteapta dupa aceasta viata petrecuta in placeri si desertaciuni, si cum sta Domnul si asteapta plin de rabdare, iubirea noastra, a celor pentru care din IUBIRE a acceptat moarte pe cruce, cum ne rabda El pe noi cei murdari de pacate, care poate nici nu-L mai cunoastem, poate ne intrebam adeseori: oare ce vrea si Dumnezeu de la noi amaratii, ca ne tot striga preotii ca vom mosteni iadul, oare nu-i viata asta suficient de grea?
Cred ca sunteti poate socati de afirmatiile mele, insa este adevarat ca de multe ori, multi dintre noi ne plangem de mila si nu realizam cata binecuvantare ne-a dat Bunul in viata aceasta cand totul este asa usor de dobandit...nu trebuie sa ne riscam viata pentru hrana cum era in timpuri stravechi, e liniste cat de cat pentru crestini, avem inca sansa de a ne mantui, insa uitam un lucru: SFARSITUL ESTE APROAPE! Asa cum spune Apocalipsa, va veni vremea, si acum este...
Ma iertati fratilor, dar haideti sa ne ingrijim de lucrul cel nemuritor, de suflet, cata vreme Domnul este bun si milostiv si ne mai ingaduie noua...
Haideti sa luam din fiecare pilda duhovniceasca ceea ce este bun si folositor pentru mantuirea noastra! Sa nu ne mai pierdem vremea, verificand daca este posibil fiziologic vorbind ca femeia din poveste sa fi inviat din morti, pentru ca spun voua: LA DUMNEZEU NIMIC NU ESTE CU NEPUTINTA! Cititi Patericul si pastrati in inimile fratiilor voastre tot folosul din vietile pline de ispitiri ale celor sfinti!
Domnul sa va daruiasca binecuvantare cereasca!
|