[adrian010155]

Patricia, eu iti propun sa te rogi la Dumnezeu. El ne-a facut si El ne tine. El este izvorul vietii si numai El poate sa ierte si sa ajute, nimeni altcineva. Sfintii sunt prietenii nostri, care au gasit trecere in fata lui Dumnezeu si pe care noi, inca muritori si pacatosi, ii iubim, ne bucuram pentru ei si ii respectam. Lor le spunem framantarile noastre, asa cum ne destainuim prietenilor celor mai apropiati si ii rugam sa mijloceasca pentru noi la Stapanul Domnul.
Sa nu te ingrijorezi daca ti se amesteca gandurile atunci cand te rogi. Nu esti singura careia i se intampla asa ceva. Probabil indoiala, din slaba credinta, permite vicleanului sa nu ne lase sa ne deschidem inimile complet. Nu-i nimic. Dumnezeu stie cat de slabi suntem in credinta si asculta rugile noastre chiar daca seamana cu un soi de miorlaieli. Sa nu-ti imaginezi ca daca lucrurile nu merg in sensul rugaciunilor tale Dumnezeu nu te asculta si nu te ajuta. Asta inseamna ca ceea ce doresti tu nu este inspre binele tau si vei descoperi acest lucru mai tarziu, poate peste ani sau peste zeci de ani. De aceea este bine sa spunem la sfarsitul rugaciunii "Doamne, fie voia Ta", pentru ca numai Dumnezeu stie cum este bine cu adevarat.