Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Am folosit Biblia editata in 2005 la noi (in BOR). Pentru a deschide cumva topicul. Un prim gest.
Binevenita trimiterea ta la concordante si toate celelalte. Asteptam, chiar, sa intervina cineva pentru a largi perspectiva! Acum a venit timpul sa ma cam scarpin incurcat sub fes, studiind in linkul oferit de tine...
Cine poate sistematiza un pic acceptiunile?... Poate incerci, Ana-Maria, te rog...
Etapa asta mi se pare necesar sa fie asumata si bine traversata, inainte de a incerca vreo interpretare/ teologhisire.
Se incumeta careva sa sistematizeze un pic acceptiunile termenului?
|
Cand o sa fiu intr-o biblioteca, o sa iti pot scrie mai multe in ceea ce priveste evolutia termenului din greaca clasica in
koine.
Ai primit niste sugestii bune in postarile anterioare.
Din ce stiu eu,
kardia este, cu siguranta, la greci, sediul vietii, al sufletului, e salasul sentimentelor, al pulsiunilor interioare, dar si al inteligentei, cel putin in greaca pre-clasica si clasica (deci secolul lui Pericle). Cel putin asa apare la Aristotel. Asta pentru ca, socot eu, grecii vedeau omul unitar, nu aveau acest conflict cerebral, rational - emotional, afectiv, pe care il traim noi, modernii. La asta au contribuit, fireste, si disputele acelea filosofice bazate pe speculatiile medicale de care pomenea Mihnea, in ceea ce priveste legatura dintre inima si creier. Tot la vremea aceea, de la Homer la unii poeti lirici (sec. VII-V a. Chr.), sediul sentimentelor si al gandirii mai era si
phrenes, diafragma. De aici vine
phronesis, actul gandirii, de la diafragma.
Dragostea (de orice fel) afecteaza
kardia - si cred ca spre aceasta directie incerca sa te orienteze parintele. Dar nu numai dragostea, ci orice sentiment, orice miscare afectiva, pozitiva sau negativa, orice dorinta, pofta, placere trece prin kardia. Nu stiu daca in
koine sensul acesta de sediu al inteligentei a fost suprimat, trebuie verificat. Orisicum, dintotdeauna a existat o precumpanire a sensului de sediu al sentimentelor.