Un minim- minimorum (si totusi ar fi ceva mai mult decat nimic) cadn te dai dimineata jos din pat sa-ti faci o cruce si sa zici "Doamne-ajuta". Sau daca nu, macar cadn iesi pe usa casei sau cand treci prin fata bisericii. La fel cand te apuci de lucru, mai ales daca e vreo lucrare mai grea. Degeaba zici pe repede- inainte "Doamne cel ce prin gura proorocului tau David... si iarasi prin fericitul Pavel Apostolul ...samd." daca nu spui din tot sufletul si cu toata convingerea si nu te concentrezi asupra gandului "ajuta-mi si mie cu harul Tau sa savarsesc lucrarea ce o incep acum ". Nu e nevoie sa spui chiar atatea vorbe. Cum i-a ajutat pe proorocul David si pe fericitul apostol Pavel, asta e o istorie pe care trebuie s-o stii si sa-ti fie exemplu, dovada.
La masa poti sa-ti faci iar o cruce si sa spui "multumesc Doamne". Ideea nu e sa te dai in spectacol sa vada toata lumea cat esti de evlavios. Poti s-o faci sau s-o spui doar in sinea ta.
Seara la culcare, atunci in general toata lumnea se roaga mai mult, dar pentru cei care nu au antrenament, insiruirea unor versuri nu este neaparat o rugaciune propriuzisa. Poate la fel de mult ar face tot un "multumesc Doamne". Nu zic ca n-ar trebui spus macar un "Tatal nostru" daca nu si celelalte, dar ideal ar fi sa fie si intelese si simtite.
In fine, asta e parerea mea. Fiecare trebuie sa faca asa cum e mai bine pentru el.Fiecare trebuie sa faca asa cum e mai bine pentru el. Eu una as fi multumita daca le-as face macar pe astea de fiecare data cand trebuie. Am avut momente cand am fost mai ravnitoare de atat dar si cand am lenevit si am deznadajduit.
Si inca ceva. Ingerul pazitor e langa noi si ne ocroteste dar asta nu inseamna sa-l ispitam urcandu-ne bauti la volan, umbland cu neatentie pe jos sau cu masina sau traversand strada fara sa ne asiguram. Daca o voce interioara ne spune "nu trece acum ca nu ai timp" poate n-ar trebui s-o luam drept lasitate, chiar daca cei de langa noi rad si ne maimutaresc.
|