Frate Mihnea si surorilor, ma uit acum la ce s-a strans deja in topic si am impresia aceea din adolescenta ca din ce aflu parca stiu mai putin...:)

Aseara, cand am copiat versetele din Scriptura, in timp ce le transcriam aici, am avut simtamantul (impresia certa? cunoasterea resimtita afectiv? cum sa spun...) ca fiecare verset e adevarat intru totul si e stiut de mine dintotdeauna, parca ... din vesnicie (scuzati-ma pentru bazaconie, insa asa era simtamantul, in ciuda faptului ca eu vad limpede ca sunt trecator si ca ma ofilesc ca iarba campului).

Sa imi fi atins, in sfarsit, Biblia inima?... Sa fi citit, in sfarsit, un pic din Scriptura cu inima, cum zicea parintele demult...?