[vsovivivi]

Nu e niciun miracol aici ci tot trupul nepăcătos care este mai mult ceresc decât trupesc se ridică şi coboară

''De cand asta? De cand e trupul macar putin ceresc? Nici trupul si nici carnea nu vor mosteni cerul.''

Răspuns: Dintotdeauna în cel ce locuieşte dreptatea, iar răspunsul la a doua întrebare reiese din citatul bolduit care e similar afirmaţiei tale scripturistice dar care nu este înţeleasă corect de tine decât la modul harţei, certei, contrazicerii, pentru a da lecţii deşi Învăţătorul nostru e Unul: Hristos întru care locuieşte sfânta Treime.

ci e dată de faptul că apele de sub cer curg în adunările lor formând mările ca să se arate uscatul

''Asta poate fi usor demontata de faptul ca apele sunt neuniform distibuite pe suprafata Terrei insa acceleratia gravitationala da.''

Răspuns: Scriptura nu poate fi demontată (desfinţată) iar apele mărilor şi oceanelor sunt perfect distribuite în jurul pământului semisferic în funcţie de centrul de scurgere şi cădere aflat la ecuator şi de volumul şi forma pământului, rond în adînc şi plat denivelat la suprafaţă şi care păstrează forma rupturii apelor de ape la momentul creaţiei din ziua a doua, iar suprafaţa denivelată, munţii, dealurile, câmpiile, gropile, adâncurile mărilor păstrează chipul despărţirii apelor de ape şi a apelor de sub cer din care s-a format căci aşa s-au format formele de relief şi nicidecum aşa cum prezintă explicaţioniştii ştiinţifici. Deci toate apele (tot ce este creat) curg uniform accelerat sub cer spre un punct aflat undeva sub ecuator.

''Apoi, forta gravitationala, sau forta in general asupra unui corp este data de ce lege? Una in care Gravitatia e proportionala cu masele celor 2 corpuri si I.P. cu distanta dintre ele. In raport cu masa terrei, apa are doar 0.02% din masa totala a terrei. Asta inseamna ca acceleratia gravitationala efecutata de apa asupra terrei este zero. Dar acceleratia gravitationala exista. Dat fiind raportul de mai sus, ea este generata doar de masa terrei.''

Răspuns: Nu s-a demonstrat în spaţiu, în cer, existenţa forţei de atracţie dintre corpuri, dintre mase, ci este o iluzie, o minciună în care cred toţi fără probleme, ci doar pe pământ avem deaface cu ''gravitaţia'', cu scurgerea apelor greşit extrapolată universal prin legea atracţiei universale, şi cum toate conţin apă inclusiv pietrele, metalele, gazele, focul, fulgerul, cerul, credinţa, toate cad sub cer pe pământ şi se duc la fund. Masa terrei este calculată în modelul planetar, ca planetă în modelul lor absurd deci este un calcul greşit iar apa nu este cu mult mai uşoară ca piatra sau metalul sau pământul căci un decilitru este un kilogram iar apa sper că ţi-e clar că e mai multă decât pământul, măcar în partea de deasupra. Chestia cu acceleraţia gravitaţională efectuată de apă asupra pământului n-am prins-o, poate vrei să spui de căderea corpurilor pe mări... e clar că e la fel cu cea pe pământ deci e clar că referitor la formula mincinoasă cu atracţia dintre corpuri apele imense induc aceiaşi atracţie deci nici în priceperea pe modelul lor nu excelezi dacă neglijezi masa mărilor. Apoi spui de acceleraţia gravitaţională care este definită de căderea corpurilor ca mişcarea accelerată produsă de un câmp constant cu forţă constantă, deci nu ştiu ce are asta de-aface cu neglijarea apei. Probabil vrei s-o defineşti cu legea atracţiei corpurilor în care forţa variază funcţie de distanţă, care ţi-am zis că e o minciună, nu există atracţie în spaţiu între corpuri, n-au putut demonstra, şi chiar dacă ai lăsa să cadă două bile într-un tub vid ele ar trebuie să se apropie în cădere dacă ar exista forţe de atracţie după legea de atracţie a maselor. Nu se întâmplă asta. Iar dacă tu scoţi masa imensă a apei mărilor şi oceanelor din formulă înseamnă că stai foarte prost cu rigurozitatea şi socoteşti şi judeci după bunul plac neglijând şi rotunjind nu cu foarte puţin ci aiurea, lucru care n-are deaface cu dreapta socotinţă! Practic tu crezi într-un model fals şi spui că apa e doar la suprafaţa pământului adâncă de câţiva metri şi deci e neglijabilă. După modelul lor ia şi tu o sferă şi calculează volumul apei şi apoi al pământului şi mai vorbim. Nu uita că sunt zone unde nu s-a atins fundul mărilor şi poate sfera are la interior apă şi nu pământ căci şi miezul incandescent e doar o ipoteză scoasă pe baza vulcanilor şi al izvoarelor termale.

Dar dacă ar fi sferic, după modelul planetar absurd că cică s-ar roti în jurul soarelui şi în jurul axei sale, atunci compunerea forţelor centrifuge n-ar trebui să facă să avem o gravitaţie diferită la ecuator faţă de poli şi la ecuator ziua faţă de noapte?

''Nu. De fapt la ecuator chiar e o gravitatie uspor diferita fata de poli. Insa : ce inseamna zi si noapte? Rotirea in jurul axei sale a terrei fata de soare. Deci diferenta de gravitatie ar fi data doar de diferenta de raza a terrei 'expusa soarelui' [dr]. Care este infima in raport cu masele celor 2 corpuri care sunt constante si distanta dintre cele doua care este imensa si constanta.''

Răspuns: manifeşti aceiaşi neglijenţă şi aproximări făcute din pix.
Ba nu e nicio diferenţă decât de direcţie a forţei astfel că pendulul focault nu mai are balans conic floral ci se mişcă într-un singur plan, deci e clar că acolo se adună apele, iar în rest ele se scurg dinspre poli spre ecuator căci direcţia gravitaţiei fiind oblică bagă pendulul focault în oscilaţie florală, conică.

Păi dacă avem legea atracţiei maselor, şi avem forţa centrifugă ziua la ecuator într-un sens şi viceversa noaptea, iar mişcarea eliptică, oare asta n-ar trebui să influenţeze compunerea forţelor astfel ca rezultanta să fie oscilatorie? Crezi că e neglijabil să aduni la o forţă ce variază cu distanţa între corpuri o forţă centrifugă noaptea şi apoi s-o scazi ziua la ecuator? Gândeşte-te la raza pământului şi la raza elipsei soare-pământ şi la vitezele tangenţiale şi vei constata cât de mare ar trebui să fie efectul şi de vizibil. Nu te amăgi cu neglijenţa dând crezare absurzilor. Oricât de mică ar fi oscilaţia ea ar trebui să poată fi pusă în evidenţă prin ceva. Deci e clar că modelul planetar heliocentric, PS, e absurd. Practic în realitate avem o forţă de scurgere numită de ei greşit gravitaţie, exact identică pe suprafaţa pământului cu foarte mici variaţii şi doar la ecuator direcţia e perfect ortogonală pe suprafaţa pământului, în rest are o direcţie oblică pusă în evidenţă prin pendulul Focault. Iar dacă pământul ar fi sferic n-ar trebui să avem decât de jur împrejur o forţă gravitaţională ortogonală cu suprafaţa sferei şi pendulul focault să oscileze într-un plan şi nu conic floral.

Iar dacă mergi din aproape în aproape în centrul sferei, cum ar trebui să fie gravitaţia la centru? E normal ca în centru să avem gravitaţie zero şi brusc la un milimetru de centru să avem o forţă constantă orientată spre centru? Şi dacă ne ridicăm din centru să avem gravitaţie constantă pe verticală? Căci în centru forţele se compun şi se anulează, deci în jurul centrului am avea forţe de atracţie foarte mici pe baza atracţie universale căci ele se compun faţă de masa din stânga şi din dreapta dar practic câmpul gravitaţional are forta constantă spre adâncime. Deci e absurdă gravitaţia ca în centru forţele să fie nule, anulându-se reciproc, şi cu atât mai mult e absurd să explicăm cu legea atracţiei universale căci dacă ar fi valabilă, atunci corpurile de pe suprafaţa pământului aflat noaptea la ecuator ar trebui să fie mai uşoare faţă de ele însele ziua căci apare o schimbare de distanţă dintre corpul de pe suprafaţa pământului şi soare, deci din forţa dintre pământ şi corp trebuie scăzută o forţă proporţională cu cubul diametrului pământului. Şi mai departe, dacă soarele are o gravitaţie rezultată din legea atracţiei universală, atunci ea e funcţie de distanţă şi nu constantă şi cu toate astea nu apar variaţii vizibile, perceptibile nici când la ecuator eşti pe o parte sau alta a pământului în condiţiile în care apare o modificare a distanţei cât diametrul pământului sau cu apropierea sau depărtarea pe elipsa de rotraţie a pământului în jurul soarelui, iar dacă te deplasezi pe verticală spre fundul pământului atracţia rămâne constantă referitor la atracţia dintre pământ şi corp deşi distanţa variază, şi atunci cum se explică imponderabilitatea la nivelul sateliţilor geostaţionari când echilibrul forţelor e perfect deşi noaptea la ecuator ar trebui să fie alte forţe faţă de ziua la ecuator în condiţiile în care satelitul se mişcă odată cu pământul căci e geostaţionar, deci forţa centrifugă este egală cu atracţia gravitaţională, cum atunci nu-l mişcă nici prezenţa lunii sau a soarelui când e deasupra sau când e interpus pământul între satelit şi soare sau lună?

Deci fiasco total... nu se pot explica toate astea decât prin credinţa în falsitatea legii atracţiei universale, căci oricum ea n-a fost pusă în evidenţă de nimic, decât explică ei mereu că atracţia dintre corpuri ar sta la baza gravitaţiei şi de acolo modelele planetare şi solare... când defapt singura explicaţie este scriptura: apele de sub cer curg în jos şi cele rele curg cu atât mai mult în jos, devin tot mai grele cu cât sunt ape păcătoase şi mândre, căci cele rele nu pot sta decât sub cele bune oricât ar voi ele să se aşeze deasupra... credinţei.

Cam asta...