Rugaciunea florilor
de Alfred Mosoiu
Plapand ghiocelul
iesind din zapada
Striga: "Tatal nostru"
Ca lumea sa-l vada.
"Care esti in ceruri",
Sopti floarea-soare
Si-un val de lumina
cazu pe razoare.
Smerit busuiocul
Cand vantul il mana
Si-i scutura roua
"Sfinteasca-se"-ngana.
Cand "numele-Ti" spune
Trist ochiul-de-bou
Nu stiu de-a fost soapta
Sau numai ecou.
Albastra ca cerul
O nu-ma-uita
Spune: "Imparatia
sa fie a Ta".
"Si faca-se voia"
Suspina-o camee
Calcata-n picioare
Pe alba alee.
Cand nuferii-n lacuri
Vad stele ca sunt,
Soptesc: "Cum e-n ceruri
Asa pe pamant."
Si graul, cand moara
Vuieste intr-una
A zis: "Painea noastra
Cea de totdeauna".
Iar nalba si gura-
de-leu, amandoua,
la fel, rugatoare,
Raspund: "Da-ne-o noua!"
Cu gandul la fluturi
Stau rozele-n glastre
Si spun: "Iarta noua
Gresalele noastre".
"Precum noi iertam
Gresitii", incet,
Raspunde garoafa
Uscata-n buchet.
Si crinii, podoaba
Fecioarei cinstite,
Soptesc: "Nu ne duce
pe noi in ispite".