Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Nu se ridica nici un val de pe nici un adevar.
Adevarul nu e obiect ascuns.
|
Frate Ioan Cezar, da' ai luat avant nu gluma. (iarta-mi tonul putin glumet).
Consider pertinenta invatatura filocalica conform careia omul care doreste hristificarea (a carei tinta este indumnezeirea prin har) este "luminat" condus de harul Duhului Sfant inca din etapa despatimirii (chiar daca in aceasta etapa luminarea este doar sub forma unor "licariri" ca de licurici in bezna noptii).
Astfel pe masura ce omul se curateste pe sine insusi cu ajutorul harului lui Dumnezeu, primeste din ce in ce mai mult luminarea harului si astfel "vede" si "aude" Adevarul. In acest sens se poate vorbi de un adevar ascuns... evident vederii duhovnicesti a pacatosilor, impatimitilor, celor conlucreaza intr-un mod mai mult sau mai putin constient cu duhurile demonice... si nu doresc sa se smereasca, sa se pocaiasca.
Concret (din punctul de vedere al mecanismului cauza-efect): nu Adevarul se ascunde vederii (inclusiv duhovnicesti) omului ce nu doreste smerenia si pocainta, hristificarea.... ci acest om (ce nu doreste pocainta, smerenia, hristificarea) devine din ce in ce mai incapabil sa vada Adevarul datorita afundarii din ce in ce mai adanci in moartea duhovniceasca... definitiva asemnea demonilor
Astfel nu Dumnezeu se departeaza de omul pacatos respingadu-l, ci omul pacatos il alunga si il respinge pe Dumnezeu ("Cel ce nu doreste moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu"), preferand intunericul (inclusiv duhovnicesc). Hristos Iisus insusi spune: Eu "lumina am venit in lume... insa (unii) oameni au dorit mai mult intunericul lumii acesteia inrobita de pacate, patimi, duhuri demonice"
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Acest mod de a vedea cunoasterea este mecanicist, obiectualist.
|
Cognitia (Cunoasterea) umana are mai multe nivele in functie de perceptia obiectelor (fizice, matematice, duhovnicesti).
Cunoasterea mecanicista este doar pentru obiectele fizice ce sunt percepute senzorial (epistemologie).
Evident ca este o deosebire fundamentala intre cognitia obiectelor fizice si cognitia duhovniceasca a obiectelor duhovnicesti. Gnoseologia teologica este elocventa in acest sens.
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Cunoasterea dogmei face parte din procesul devenirii persoanei intru fiinta. Este cosubstantiala cu devenirea fiintei umane, e cumva inlauntrul omului, ca potential, care naste treptat actualitati, acte vii, act.
A fi in act.
A fi.
Fiinta.
|
Frate ai grija ca nu cumva sa aluneci in gnosticism.
Conform filocaliei persoana nu devine fiinta. Fiinta nu poate exita in sine ci doar in persoane. Deci persoana cuprinde toata fiinta speciei impreuna cu particularizarile atributelor fiintei in functie de persoana. (Conform Dogmatica Sfanului Ioan Damaschin).
Consider pertineta afirmatia Sfintilor Parinti conform careia: teologia, teopraxia, teognosia nu trebuie separate. Este ca un scaunel cu 3 picoare... daca nu sunt egale picioarele sau un picior este subred, scaunul cade... asa este si cu progresul duhovnicesc al persoanei ori progreseaza consecvent in toate cel 3 "ramuri" duhovnicesti: teologie, teopraxie, teognosie... ori se prabuseste... si "prabusirea este mare".
Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Nu separam persoana de obiectul cunoasterii, care ar fi, chipurile, exterior ei si ar fi acoperit de un val sau mai multe...
|
Consider ca va referiti al cazul particular al propriei persoane umane. Doar in acesta situatie afirmatia dvs este pertinenta din punct de vedere teologic ortodox.
Sfantul Ioan Damaschin afirma inechivoc ca trebuie sa facem distinctie clara intre: subiect, obiect, actiune, modalitati de cunoastere, nivele de cognitie s.a.m.d.
Doamne ajtua. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.