Nu se ridica nici un val de pe nici un adevar.
Adevarul nu e obiect ascuns.
Acest mod de a vedea cunoasterea este mecanicist, obiectualist.

Cunoasterea dogmei face parte din procesul devenirii persoanei intru fiinta. Este cosubstantiala cu devenirea fiintei umane, e cumva inlauntrul omului, ca potential, care naste treptat actualitati, acte vii, act.
A fi in act.
A fi.
Fiinta.

Nu separam persoana de obiectul cunoasterii, care ar fi, chipurile, exterior ei si ar fi acoperit de un val sau mai multe... Nu asa se gandeste treaba asta, Mihnea...

Da, imi pare tot mai clar ca nu ne-ar strica sa redeschidem manulalele de dogmatica, unde e explicat mecanismul problemei puse in discutie... Cel mai bine ar fi sa mergem la Parintele Staniloae, pentru cine are cartile si vremea...