[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tartaruga

Mihnea,
Pentru ca o dogma sa fie fundamentul moralei ea trebuie sa fie inteleasa.

Nici pe departe. Singurul lucru necesar pentru ca dogma mea să fie fundamentul moral al vieţii mele este să o iau drept adevărată, nu să o înţeleg. Când eram copil, eu nu înţelegeam de loc de ce nu e bine să furi (aşa cum nu înţeleg nici acum). Dar, părinţii mei mi-au spus că nu e bine să fur şi au insistat asupra acestui lucru de neînţeles. Aşa l-am crezut, în baza autorităţii lor: dacă părinţii mei, care ştiu atât de multe lucruri şi care sunt cei mai buni prieteni ai mei spun că nu e bine să fur, înseamnă că nu e bine să fur, oricât de absurd pare. Cu atât mai mult, când Cristos ne spune ceva, înseamnă că aşa este.

Iar apoi, nu ar trebui ca morala sa se bazeze mai degraba pe respectul si iubirea celuilalt ca pe sine insusi? De ce ar fi gresita o astfel de abordare?

Fiindcă, fără dogmatică, nu putem aprofunda nici ce este acela respect, nici ceea ce este aceea iubire.

Si pe langa asta, unde a spus Domnul ca ar trebui cunoscute toate dogmele existente in BC? Primii crestini le-au cunoscut? Apostolii le-au cunoscut?

Fără îndoială, da. Poate nu întotdeauna într-o formă atât de cristalizată, de definită precum astăzi, dar, cel puţin la un nivel intuitiv, le-au cunoscut. Revelaţia generală s-a încheiat, Dumnezeu a descoperit adevărurile Sale generale. Mai sunt posibile revelaţii particulare, lucruri cu caracter evenimenţial, de exemplu, precum recent în Coasta de Fildeş, o statuie a Sfintei Fecioare ar putea plânge cu lacrimi hemoragice, iar acest fapt ar putea anunţa anumite lucruri, dar nu ceva la nivel dogmatic. Ideea de "dogme noi" este foarte...antidogmatică, foarte modernistă. Nu uitaţi: ele au fost crezute de toţi, DINTOTDEAUNA, de peste tot.

Chiar ma intreb cati preoti au avut nota zece in dogmatica in timpul studentiei si cati din profesorii lor cunosc dogmatica la perfectie. Sunt convinsa ca niciunul,

"Mă întreb", dar "sunt convinsă". Dacă aveţi păreri preformate, de ce să mai întrebaţi ? Toţi preoţii pe care i-am cunoscut eu aveau o bună pregătire, cu mult deasupra mea, în privinţa dogmaticii. O studiaseră sistematic, iar acest lucru se vedea.

Si stiti cine observa toate acestea cel mai bine? Exact cei veniti din ateism sau paganism si care nu au nici o legatura emotionala cu nici una din parti.

Ceea ce am observat eu la cei veniţi din ateism sau păgânismul de zi cu zi al superstiţiilor este o completă opacitate la dogmatică. Ei sunt pe atât de incapabili să vadă diferenţe dogmatice pe cât sunt europenii să vadă diferenţe între chinezi: par la fel, toţi au ochii oblici.

Pe ce criterii aleg ei confesiunea daca dogmele nu pot fi intelese cu o minte obisnuita? De unde stiu ei atunci in care confesiune este adevarul daca mintea umana obisnuita nu este capabila sa discearna intre multitudinea de dogme?

Faptul că nu putem înţelege pe deplin dogmele nu înseamnă că nu putem recunoaşte caracterul adevărat sau fals al unei propoziţii ce se vrea dogmatică. Putem face asta în baza a ceea ce ne-a spus Dumnezeu: este concordant ce auzim acum cu ceea ce ştim că ne-a spus Dumnezeu ? Ce anume şi cum ne-a spus Dumnezeu ? Revedeţi cele 4 izvoare ale credinţei.

Si din cate am inteles dvs. ati fost ortodox initial. Daca ati trecut la greco-catolici inseamna ca ceva din dogme v-a atras caci Liturghia este cam la fel si tot restul. Cum ati facut pentru a intelege si/sau accepta dogmele catolice

Dar în niciun caz dogmele nu m-au atras. Am şi dificultate de a înţelege cum o dogmă ar putea avea caracter atractiv, poate doar având în vedere Cine este autorul ei. Eu am citit în Carte că Domnul a întemeiat o Biserică indefectibilă ("pe care porţile iadului nu o vor birui") şi toată problema a fost care e aceea din oferta largă de comunităţi ecleziale de pe piaţă. Deci, problema nu se pune de alegere de tip "care dogmă e mai atrăgătoare" ci "care este Biserica lui Cristos?". După aceea, e adevărat, vin dogmele. Biserica Lui nu poate fi decât infailibilă în privinţa dogmelor, fiindcă situaţia în care mai întâi Isus, apoi Duhul Sfânt ne-ar minţi ar fi de neconceput. Prin urmare, ceea ce consideră Biserica lui Cristos drept dogme nu poate fi decât adevărat.

si de ce majoritatea ortodocsilor care raman ortodocsi nu le inteleg la fel ca dvs.?

Fiindcă ei au identificat Biserica lor ortodoxă drept Biserica lui Cristos. Aderenţa lor la dogmele lor are exact aceeaşi explicaţie cu aderenţa mea: Cristos nu ar putea minţi.