Mama este insarcinata, mama il poarte in pantece, mama simte cum creste acea viata in ea asa ca mama ar trebui sa aibe dreptul sa spuna daca doreste sau ba sa intretina relatii, nu ar trebui fortata de catre sot pe motiv ca are autoritate asupra ei. Daca mama nu vrea ar trebui sa i se respecte decizia, nu sa fie santajata emotional. Sotul poate face acest "sacrifiu" ptr. mama si copil, caci in mod normal sanatatea sufleteasca ar trebui sa fie pe primul loc la el, nu placerile fizice egoiste. Femeia insarcinata ar trebui protejata, iubita, ingrijita caci este sentibila si daca se mahneste copilul simte tot, ar trebui sa i se ofere tandrete nu sa fie batuta la cap si constransa sa faca sex ptr. ca asa vrea sotul. Dar doar ptr. ca asa ar trebui nu inseamna ca se si intampla. Mai nou sotia nu are dreptul sa zica nu la sex caci este proprietatea barbatului. Exista abuz sezual si in casatorie, sunt femei constranse si duse de iubitii/sotii ei de mana sa faca avort, sunt femei abandonate ptr. ca vor sa mai faca un copil etc.

Banuiesc ca barbatul nu poate intelege pe deplin ce simte mama cand este insarcinata, de aceea nici nu ar trebui sa ii dicteze ce sa faca si ce sa nu faca cand este insarcinata. Stiti cum se spune, mama isi iubeste copilul si devine mama de cand afla ca e insarcinata, iar tatal cand il vede ptr. prima oara. Se pot concentra 9 luni pe relatia lor sufleteasca, sa invete sa se iubeasca sufleteste nu doar trupeste. Pot face o gramada de chestii romantice care sa ii aproprie si sa isi exprime iubirea unul fata de celalalt. Asa fac si cei care sunt pro-avort, gasesc scuze sa faca ceea ce fac, ca este doar o celula, ca sunt doar tesuturi animalice (tot un barbat a zis asta).

Abstinenta ptr. cele 9 luni de sarcina + 3 luni min dupa nastere este ceva normal si benefic ptr. copil. Doar daca arde si nu se poate altfel atunci sa se invoiasca, decat sa se ajunga la preacurvie. Dar una e o invoire de 2-3 ori alta e saptamanal. Sunt sigura ca sotul nu moare daca nu face sex, n-am auzit niciodata sa moara un barbat din lipsa. Se poate daca se doreste si cu siguranta Domnul si Maica Domnului o sa ii intareaca pe amandoi sa reziste, mai ales ca in pantece creste bebele creat si dat in dar de Dumnezeu. Nici un duhovnic nu o sa fie impotriva acestui lucru. Daca te duci la duhovnic si ii spui: dorim sa pastram sarcina curata - o sa fie de acord, o sa va dea binecuvantare. Daca te duci la duhovnic si te miorlaiesti ca 'vai, nu vrea sotia sa facem sex 9 luni si eu mor', atunci tot posibilul duhovnicul va cauta o solutie care sa incape si lupul si varza, dar asta nu inseamna ca va fi solutia ideala .Priviti sarcina din punct de vedere duhovniceste, nu medical.

Mama,cat timp este insarcinata, are dezlegare la Sf.Impartasanie ptr. copil si ptr. ea-stiti de ce, nu mai dezvolt- si poate sa se impartaseasca saptamanal. Ei, cum sa te duci tu sa iei Sfanta Impartasanie cand te-ai impreunat cu sotul? Mai ales ca se stie ca trebuie abstinenta 3 zile inainte de impartasanie, 2-3 zile dupa! Sunt duhovnici care nu dau dezlegare la post ptr. unele femei insarcinate, si credeti ca vor da dezlegare la desfranare? Numai si numai daca n-ai cu cine sa te intelegi, dar jerta sotului unde mai este?

“Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.” (I Corinteni 13,4, 5,7).