Imi aduc aminte cu bucurie se seara de ajun a anului trecut. Cu toate ca stam in oras, mi-am imbracat pruncii(of, chiar daca anii au trecut eu tot asa le zic si acum) in straie nationale,la gat le-am pus o straita de lana, eu mi-am pus in cap un batic rosu, specific costumului popular din banat si o ie gasita si am pornit tuspatru la colindat.
Sotul a facut ochii mari cand ne-a vazut. I se parea...ciudat. Dar ptr noi era o bucurie si totodata o mandrie, in sensul ca tare ni drag portul popular. Cu toate ca erau mici(fetita avea doar cinci anisori si ea era sefa trupei), copiii au cantat cu putere spre bucuria gazdelor. Oamenii erau pur si simplu incantati ca li se colinda in straie romanesti, colinde vechi romanesti si mai ales cu atata bucurie. Am rugat gazdele sa nu ne dea bani, ci mai degraba fucte, nuci.Bineinteles ca straita s-a umplut pana la refuz si micutii au mai primit si o gramada de bani. A fost o seara de ajun atat de minunata!
Si bineinteles, a doua zi, de Craciun am participat la sfanta Liturghie in aceleasi straie dragi unde ne-am impartasit cu totii. Mezinului, care inca nu are costum,i-am dat o bluzita alba de lana si niste pantalonasi negri, iar la brau i-am legat un tricolor.
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
|