[Fani71]

Uite ca nu ma pot abtine si ar raspund la subiectul asta.
Poate ca duhovniceste, ne-ar folosi mai mult tuturor daca am purta vreo bijuterie fara sa ne gandim atata la ea, decat sa pierdem timpul sa discutam despre asta. Dar cum pui probleme interesante, mai scriu odata.

În prealabil postat de AlinB

Deci sa le luam pe rand:
1. "rangul" - sa faci caz de el, adica sa-i epatezi pe altii prin ce ti-a dat Dumnezeu si nu neaparat este meritul tau, sa arati ca ai un excedent monetar pe care poti sa-l irosesti cand altii n-au nici pentru strictul necesar - ce legatura are asta cu crestinismul?

Stai, pai atunci de ce pentru imparatese era important sa isi tina rangul? Raspunsulmeu ar fi:
Nu era vorba, in cazul celor sfinte cel putin, de a arata ca au ele sau statul bani mai multi ca sa se mandreasca cu asta, ci ca au o anumita pozitie sociala pentru care aurul si nestematele erau un simbol. O pozitie sociala cu responsabilitati imense in fata oamenilor si a lui Dumnezeu. Aurul este simbol al luminii care vine de la Dumnezeu, de exemplu.
Rangul, in cazul unui cetatean din zilele noastre din Europa, nu il intelegeam aici in sens de 'excedent monetar' sau ceea ce nu tine de meritul persoanei, ci pur si siplu pozitia sociala, bazata pe mererie.
Ma refeream, de fapt, la doua lucruri:
Una, ceea ce asteapta oamenii de la tine (exista si in cazul iparateselor); daca esti functionar la banca, te imbraci elegant si putin formal; daca esti profesoara (ca mine), te imbraci mai informal, ingrijit, nu prea excentric, si cu o eleganta discreta. Iar stilul reflecta adesea ceva din caracter. Poti s ao intorci cum vrei, asta e adevarat intotdeauna pentru mirence. Chiar si cele care nu folosesc artificii tot epria ceva prin stilul lor, prin alegerea culorilor etc.
Daca incalci anumite norme, adesea nescrise, risti sa sochezi, si merita oare?
Al doilea lucru este respectul fata de sine in susi, care este si el o valoare si nu trebuie confundat cu vanitatea. Si crede§ma, ca profestoara, faci mai mult rau daca te imbraci ca o calugarita decat daca folosesti unele bijuterii si haine frumoase. Din experienta mea, adolescentii sunt foarte duri cu cele care ignora aspectul asta si se imbraca prea simplu.

În prealabil postat de AlinB

2. feminitatea - de unde si pana unde exista impresia ca o bijuterie costisitoare are vreun impacat semnificativ asupra "feminitatii" cuiva?

Sau sa o luam altfel.
Cine crede ca bijuteria din imagine il face pe respectivul mai barbat? Sau crucea aia il face mai crestin, marturisitor chiar, nu?


Aceeasi intraebare si pentru cucoana din stanga: o face mai frumoasa, feminina?
Cine incearca sa zica da, sa puna aceeasi bijuterie la gatul unei femei de 70 ani si sa mai incerce o data.

Cand am vorbit eu de bijuterii costisitoare?
Vorbeam pur si simplu despre bijuterii. In zilele noastre poti gasi si purta bijuterii destul de ieftine.
Eu, personal, cam din astea port. Si da, iti dau un aer mai feminin, iar exemplul tau este pur si simplu exagerat.
Bijuteriile frumoase si discrete pur si iimplu dau o tusa de culoare si de sarm feminin. Nu e forba aici de etalarea bogatiei, ci de un aspect placut.
Iar exemplele tale nu dovedesc nimic. Chiar sunt un contraargument pentru ceea ce vrei sa dovedesti: daca ar fi altfel, ar trebui sa deducem din imaginea cu tipul cu crucea ca nu are nici un sens, ba chiar este imoral sa purtam cruciulite la gat. Nu cred ca asta vrei sa zici, nu?
Eu vorbeam de folosirea cu gust si decenta a un or bijuterii, nu neaparat scumpe.

În prealabil postat de AlinB

Da, dar ceea ce stim cu certitudine este ca nu au fost sfinti care de banii ce le prisoseau sa-si atarne aur de gat, care sa incerce sa-i epateze pe altii cu pozitia lor sociala si excedentul financiar.

Dar nu au fost nici sfinti care sa scrie pe forumuri, nu?
Inca nu suntem sfinti (eu, cel putin, sunt depoarte), si da, stiu ca asta e scopul vietii crestine, dar pe anumite portiuni ale drumului trebuie sa tinem seama de stadiul la care ne aflam, nu sa mimam sfintenia prin aspectul nostru exterior sau prin felul in care ii judecam pe altii sau altele pentru acesta.

Si nu, nu ma refeream de loc la epatarea altora cu bogatia.

Cred ca se poate sa epatezi si cu simplitatea si modestia si nici asta nu e bine. Cred ca e mai bine, duhovniceste, sa nu incercam sa iesim in evidenta prin astfel de lucruri, adica printr-o simplitate excesiva (femeia calugarita fara a fi, cu rochii pana la glezne si bluze largi, fara nici un pic de bijuterie etc)

În prealabil postat de AlinB

Sa o mai luam si altfel.
Trece bunul crestin, plin de bijuterii de zeci de mii, pe langa Hristos cel sarac, flamand.
Ce face? Ii arunca 2 lei?
Si e bun crestin, nu?

Nu ii arunca, ii da, cu compasiune crestina si spune o rugaciune pentru el. Daca dai doi lei si faci asa, cred ca nu se supara Dumnezue daca tu port o bijuterie de 20 de lei (nu stiu, de fapt care mai sunt preturile in Romania)
Asta incerc eu sa fac, cand dau (pentru ca ma las ghidata de intuitie si nu dau oricui desi da, toti sunt fiii lui Dumnezeu, de accea pe copiii ^pei ii invat sa spuna 'domn' oricui, inclusiv cersetorilor).
Daca le-as da in schimb bijuteriile mele cred ca unii m-ar scuipa. Nu cred ca ar putea sa le vanda pe cativa euro, in occident nu iti mai cupara nimeni bijuterii care nu sunt de aur si pietre scumpe.
Un exemplu: cerceii mei de mireasa (ca de aici a pornit discutia, nu?) au costat 5 Euro ;-) Erau o imitatie de perla mica. Adaugau pur si simplu un detaliu tinutei.

Si nu sunt de acord ca trebuie noi, crestini fiind, neaparat, fiecare dintre noi, sa renuntam la toate bunurile noastre pentru a le da primului sarac venit.
Nu cred ca i-ar face neaparat bine. (Da, au fost cazuri si mai sunt de sfinti care au facut asta, dar este o cale a parte, care nu se cere fiecaruia, ca si calugaria, daca esti angajat in viata de familie ar fi chiar iresponsabil sa faci asa)
Mai degraba ar trebui sa dam bani unor asociatii care se ingrijesc competent de oamenii singuri, in varsta, de oamenii de pe strada, de alcolici, de drogati sau ce alti oameni mai exista care au nevoie de ajutor. Sau sa lucreze benevol pentru o acociatie. Sau sa ajute personal pe cineva in nevoie, pe care il cunoaste. Si sa nu duca o viata risipitoare, sa aiba un stil sobru de viata.

În prealabil postat de AlinB

A, si inca ceva. Pe la icoanele facatoare de minuni, sunt de multe ori bijuterii, lasate de cei care au primit raspuns la rugaciunile lor, scapati fiind din mari necazuri.
Intrebare: de ce au trebuit sa ajunga la necaz, ca sa abandoneze vanitatea la picioarele Crucii?

Pentru ca de asta lasa Dumnezue suferinta cateodata, ca sa ne invete sa fim darnici si sa ne desprindem de bunuri.
NB Daca nu ar fi avut bijuterii, ce lasau? ;-)

În prealabil postat de AlinB

Depinde ce varsta are.
Moartea e consecinta pacatului.
Moartea are doua forme: moartea sufletului (despartirea de Dumnezeu) si moartea trupului (fizica).
Prima este consecinta celei de a doua.
..etc..

Nu stiu daca ai citit cu atentie, nu am intrebat ce raspuns sa ii dau ;-)
Dar multumesc, oricum.
Are 4 ani si eu i-am spus deocamdata ca murim ca sa ajungem la Dumnezeu, in Imparatia (lumea) Lui care este mult mai buna si mai frumoasa ca a noastra, si de accea si inchidem ochii, pentru ca ii deschidem in lumea Lui unde o sa vedem mult mai bine.

Este greu sa iti dai seama de nivelul copilului.. Poate si asta a fost prea greu pentru el. Dar e importat sa le spui, cred, ce canta in inima ta, ori ideea ca Imparatia lui Dumnezeu depaseste in inunatie tot ce ne putem noi inchipui frumos imi face mie inia sa bata mai repede.