CREDINȚA
Cine-i mai fericit?
Un necredincios, care îndelungă vreme a fost un asupritor al creștinilor, trimise pe fiul său la unul din preoți, cu rugămintea să-l învețe religia creștină, ca apoi să-l boteze.
Preotul, mirat, s-a dus la părintele copilului și l-a întrebat:
- "Cum, e adevărat că vrei să învăț pe copilul tău religia lui Hristos?"
- "Da", răspunse necredinciosul.
- "Glumești?" îl mai cercă preotul.
Dar el zise cu glas înmuiat de tristeță:
- "Nu glumesc, ci doresc ca fiul meu să fie mai fericit ca mine”.
"E bine așa"…
Un bogat plin de credință avea o nevastă necredincioasă.
Orice i s-ar fi întâmplat, bogatul zicea: "E bine așa". Într-o zi, amândoi treceau printr-o pădure, având la ei o mare sumă de bani, pe care o duceau drept danie la mănăstire.
Pe drum, o creangă răzleață de la un copac, prinse lanțul de mărgele scumpe de la gâtul femeii, risipindu-le. Opriră trăsura. Bărbatul zise: "E bine așa", dar femeia, cu răbdarea pierdută, se văicărea, căutându-și mărgelele prin praful drumului.
Pe când stăteau acolo, veni în goană spre ei, pădurarul care păzea pădurea aceea și le zise:
- "Întoarceți repede trăsura îndărăt, că chiar acum am primit veste că la capătul pădurii vă așteaptă niște tâlhari să vă prade. Dacă nu ați fi întârziat, ați fi fost în mâinile lor."
Întoarseră trăsura și porniră în grabă. Bărbatul zise femeii:
- "Ai văzut că a fost bine așa?"
Femeia nu mai zise nimic, ci mulțumi lui Dumnezeu care îi ferise de tâlhari.
|